Un fapt interesant despre fabula „Vulpea bearcă” de La Fontaine este că a fost adaptată în multe alte opere, inclusiv piese de teatru, filme și emisiuni de televiziune. O adaptare notabilă este filmul de animație din 1937 „The Fox Hunt”, produs de studioul Disney, care este inspirat de fabula lui La Fontaine. Filmul prezintă o vulpe care își pierde coada în timp ce fuge de câinii de vânătoare și încearcă să scape prin înșelăciune.
De asemenea, fabula „Vulpea bearcă” a inspirat multe ilustrații și desene de-a lungul timpului. Un exemplu notabil este seria de ilustrații a lui Grandville pentru fabulele lui La Fontaine, care prezintă o vulpe bearcă în mod amuzant și expresiv. Aceste ilustrații au fost considerate un exemplu deosebit de reușit de interpretare artistică a fabulei.
În plus, fabula „Vulpea bearcă” a fost folosită și în contexte educaționale, fiind frecvent citată în manualele școlare pentru copii. Aceasta oferă o lecție importantă despre responsabilitatea individuală și despre faptul că nu este întotdeauna justificat să acționăm în interes personal, ignorând consecințele pentru ceilalți din jur.
Cum umbla mereu haihui,
După iepuri, după pui, –
Într-un loc cu pocinog,
Coada i-a rămas zălog.
Şi, văzându-se schiloadă,
Ce-i trecu prin cap să-ncerce?
Celor tefere, cu coadă,
Le-a propus să fie… berce!
– Moda vulpilor cu coadă
E, suratelor, neroadă:
Prin noroaie,
Prin omăt,
Le purtăm ca măturoaie.
Hai să punem să le taie!
– S-o vedem pe dindărăt!
Spuse una mai vioaie.
Şi văzând-o că-i schiloadă,
Ce potop, ce hărmălaie!
Rezumat extins la fabula Vulpea bearcă de La Fontaine
Fabula „Vulpea bearcă” de Jean de La Fontaine începe cu o vulpe care a fost surprinsă în timp ce fura un găinătur din curtea unui fermier. În timp ce încerca să scape, vulpea își pierde coada, care este prinsă de ușa închisă a curții. În ciuda durerii, vulpea încearcă să se justifice față de celelalte animale din pădure pentru faptul că a încercat să fure deoarece este o nevoie naturală a vulpilor.
Vulpea le spune animalelor că este un lucru nobil și că ar trebui să fie lăudată pentru că a încercat să-și satisfacă nevoile. Dar animalele nu se lasă păcălite și încep să-i arate vulpii că, de fapt, aceasta a acționat dintr-un interes personal și nu din nevoie. Un mistreț îi spune că există o mulțime de alte opțiuni alimentare, cum ar fi merele și nucile, iar o căprioară îi arată că mănâncă iarbă și nu este deranjată de asta.
În cele din urmă, vulpea își dă seama că a greșit și își cere scuze celorlalte animale. Aceasta realizează că nu poate fi lăudată pentru un act care a fost egoist și nu a adus beneficii comunității. Fabula se încheie cu o morală puternică despre onestitate și recunoașterea faptelor și a consecințelor lor.
Fabula „Vulpea bearcă” subliniază importanța de a fi sincer și de a fi responsabil pentru propriile acțiuni. Aceasta arată că, în ciuda justificărilor și a scuzelor, unele acțiuni nu sunt acceptabile și nu pot fi lăudate.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
Ce influenta a avut poezia Vulpea bearcă de La Fontaine
Făbula „Vulpea și Ursul” de La Fontaine a avut o influență semnificativă în literatura și cultura franceză, precum și în literatura universală. Jean de La Fontaine a scris o serie de fabule, inclusiv „Vulpea și Ursul”, care au devenit celebre pentru abilitatea sa de a transmite învățăminte morale prin intermediul poveștilor animaliere.
Aceste fabule au avut un impact durabil asupra literaturii franceze, stabilind tradiția literară a fabulei ca mijloc de transmitere a învățămintelor morale și sociale. Operele lui La Fontaine au fost studiate în școli și au influențat multe generații de cititori și scriitori.
Pe plan global, fabulele lui La Fontaine au fost traduse în numeroase limbi și au avut un impact semnificativ asupra literaturii pentru copii și a genului fabulei în întreaga lume.
