Un fapt interesant despre poezia „Vreau să joc!” de Lucian Blaga este că aceasta este o poezie dedicată copiilor și exprimă dorința poetului de a se alătura lor în joc și bucurie. Lucian Blaga, cunoscut pentru opera sa filozofică și poetică profundă, a scris această poezie cu o viziune simplă și sinceră, reflectând conexiunea sa cu lumea copiilor și dorința de a retrăi inocența și entuziasmul lor. „Vreau să joc!” ilustrează capacitatea poetului de a transmite sentimente autentice și de a se conecta cu publicuri diverse prin intermediul cuvintelor sale.
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
„Sunt rob în temniţă!”
Rezumat extins la poezia Vreau să joc! de Lucian Blaga
Poezia „Vreau să joc!” de Lucian Blaga este o creație literară dedicată copilăriei și bucuriei inocente a jocului. Ea surprinde lumea copiilor prin ochii unui adult și reprezintă o meditație asupra purității și a momentelor fericite din copilărie.
Poezia începe cu versurile „Vreau să joc! Cu noroc, vreau să joc!”, unde poetul exprimă dorința sa de a se alătura copiilor în joacă. Această dorință reflectă nostalgia poetului pentru vremea când el însuși era copil și se bucura de jocurile simple și de aventurile fără griji.
Lucian Blaga descrie scene de joc ale copiilor, folosind imagini și metafore vii. El vorbește despre copii care își construiesc castele de nisip și despre râsetele lor pline de bucurie. În versurile poetului, jocul devine un simbol al vieții și al fericirii pure.
În partea a doua a poeziei, poetul reflectă asupra propriei sale maturități și tristeți. El recunoaște că nu mai poate fi parte a lumii copiilor și își exprimă dorința de a retrăi acele clipe de bucurie nevinovată. Cu toate acestea, el înțelege că timpul trece și că acele momente sunt irepetabile.
Poezia „Vreau să joc!” de Lucian Blaga subliniază importanța păstrării legăturii cu copilăria și cu bucuria pură în inimile noastre, chiar și pe măsură ce înaintăm în vârstă. Ea amintește cititorilor că amintirile și experiențele din copilărie pot rămâne vii și relevante în viața de adult și că trebuie să prețuim momentele de fericire și inocență pe care le avem.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
