Visul lui Tudor Vladimirescu de Vasile Alecsandri

Poezia „Visul lui Tudor Vladimirescu” de Vasile Alecsandri reprezintă o abordare inovatoare a unei teme universale și familiare în literatura și arta occidentală: lupta pentru libertate și independență. Prin intermediul legendei visului lui Tudor Vladimirescu, Alecsandri surprinde frumusețea și forța luptei pentru libertate și independență a poporului român, sugerând că aceasta este o luptă justificată și necesară pentru a obține un ideal nobil.

Această abordare poetică evocativă a atras atenția publicului, deoarece oferă o nouă perspectivă asupra unei teme clasice și universale, care a fost subiectul multor interpretări și reinterpretări în literatura și arta occidentală. De asemenea, poezia a fost apreciată pentru calitatea sa muzicală și pentru limbajul poetic, care surprinde frumusețea și sensibilitatea subiectului.

Prin urmare, poezia „Visul lui Tudor Vladimirescu” de Vasile Alecsandri rămâne una dintre cele mai remarcabile poezii din literatura română, datorită abordării sale inovatoare și a mesajului puternic despre lupta pentru libertate și independență a poporului român.

---

„Tudor, Tudor, Tudorel,
Dragul mamei voinicel!
De când mama ţi-ai lăsat
Şi olteni ţi-ai adunat
Pe ciocoi să-i prinzi în gheară
Şi s-alungi grecii din ţară,
Mult la faţă te-ai schimbat
Şi mi te-ai întunecat!
Spune, maică, ce te doare
Ca m-oi face vrăjitoare
De alean să te descânt,
Să calci vesel pe pământ.”
„Alei, maică! alei, dragă!
Curând visul mi-l dezleagă,
Că ştii, maică! am visat
Buzduganu-mi fărâmat!
Sabia-mi cea bună, nouă
Am visat-o ruptă-n două,
Puşca mea cea ghintuită
Am visat-o ruginită!
Maică! pistoalele mele
Le-am visat fără de oţele,
Apoi încă-am mai văzut
Şarpe galben prefăcut
Ce purta coarne de ţap
Şi creastă roşie-n cap,
El avea ochi vânzător,
Avea grai linguşitor
Şi mă tot ruga mereu
Să mă duc la cuibul său.”
„Ba, ferească Dumnezeu,
Să nu te duci, fătul meu,
C-acel şarpe veninos
E Vreun duşman ticălos,
Vreun hoţ volintiraş
Şi la inimă vrăjmaş.”
„Maică, măiculiţa mea,
Cum să scap de cursă rea?
Căci un glas prevestitor
Îmi tot spune c-am să mor”
„Dar să mori, drăguţul meu,
Facă ce-a vrea Dumnezeu!
Dar să ştii tu de la mine
Că-un român voinic ca tine
Până ce cade, pân’ ce moare
Calcă şerpii în picioare,
Căci de-un şarpe-nveninat
I se iartă un păcat.”

Rezumat extins la poezia Visul lui Tudor Vladimirescu de Vasile Alecsandri

„Visul lui Tudor Vladimirescu” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care evocă legenda visului lui Tudor Vladimirescu, un erou național și lider al Revoluției de la 1821 din România.

Poezia începe prin a descrie imaginea unui peisaj de munte, unde Tudor Vladimirescu se odihnește înainte de bătălia decisivă. În timp ce doarme, el are un vis în care oastea sa este înfrântă și el este capturat și executat.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra războiului și a sacrificiilor făcute de Tudor Vladimirescu pentru libertatea țării sale. Alecsandri sugerează că Tudor a luptat pentru un ideal nobil, și anume libertatea, și că sacrificiile sale au fost justificate pentru a obține acest ideal.

În final, poezia încheie cu un apel la unitate și la recunoașterea valorii luptei pentru libertate și independență. Alecsandri sugerează că România are o istorie bogată și oameni puternici, care au luptat pentru libertate și independență, și că această luptă trebuie să continue astăzi. Prin urmare, poezia îndeamnă la păstrarea valorilor și tradițiilor naționale, la respectarea istoriei și culturii României și la unitatea poporului român în lupta pentru libertate și independență.

În general, „Visul lui Tudor Vladimirescu” este o poezie evocativă și plină de sensibilitate, care surprinde frumusețea și forța luptei pentru libertate și independență a poporului român, prin intermediul legendei visului lui Tudor Vladimirescu. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece tema luptei pentru libertate și independență rămân subiecte universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.