Vis de poet de Vasile Alecsandri

Una dintre caracteristicile remarcabile ale poeziei „Vis de poet” de Vasile Alecsandri este jocul sofisticat al imaginilor poetice, care creează o atmosferă magică și visătoare. Prin intermediul acestei poezii, poetul exprimă aspirația spre frumusețe și ideal, dorința de a evada din lumea banală și limitată, căutarea unei stări de extaz și visare.

De asemenea, poezia este influențată de romantismul literar, prin evocarea unor simboluri și alegorii, precum steaua sau vântul, care sunt personificate și dobândesc o semnificație metafizică.

Deși „Vis de poet” nu face parte din cele mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri, ea reprezintă o creație valoroasă a poeziei romantice românești, prin tehnicile artistice și metafizice pe care le utilizează.

Ea era frumoasă, dulce, încântătoare,
Ca o floare vie, căzută din soare;
 
Lumea-namorată şi de doruri plină
O slăvea în taină ca pe o regină,
 
Şi pe când nici visul nu-ndrăznea, nici dorul
Până lângă dânsa să-şi înalţe zborul,
 
Gingaş, cu iubire, un poet ferice
Prin a lui cântare îndrăznea a-i zice:
 
Când privesc la tine, scumpa mea iubită,
Ca o liră dulce inima-mi trezită
 
Cântă şi serbează bunurile vieţii,
Farmecul iubirii şi al tinereţii.
 
Când privesc la tine, draga mea frumoasă,
Raiul îmi deschide poarta-i radioasă,
 
Şi zăresc printr-însa plaiul nemuririi,
Unde ne aşteaptă îngerul iubirii.
 
Atunci omenirea, viaţa de amaruri
Se îmbracă-n ochii-mi cu plăcute daruri;
 
Patria-mi ascunde chinurile-i grele,
De zâmbeşte vesel fericirii mele,
 
Şi tot ce încântă, tot ce dă uimire,
Tot ce-nalţă omul la dumnezeire,
 
Dragostea, virtutea, dulcea poezie,
Îmi şoptesc de tine şi mă-nchină ţie!
 
Iar când, mult ferice, îmi aduc aminte
Că între-a noastre inimi sunt legături sfinte,
 
Că tu, înger dulce, tu, minune vie,
Ai venit din ceruri ca să te dai mie!
 
C-al tău sân fierbinte bate pentru mine,
C-a ta frumuseţe este al meu bine…
 
O! atunci, iubită, sufletu-mi s-aprinde,
Nobilă mândrie vine de-l cuprinde,
 
Şi simt că el numai e menit pe lume
De a fi altarul scumpului tău nume!
 
Astfel la picioare-i poetul cânta,
Iar ea, vărsând lacrimi, blând îl asculta,
 
Şi-n a sa uimire gingaşă, adâncă,
Îl ruga, zâmbindu-i, să mai cânte încă:
 
Spune-mi ce minune, care scump odor
Ar putea în lume să-ţi insufle dor?
 
Care vis de aur s-a oprit din cale
Ca să fie visul tinereţii tale?
 
Vrei pe-aripa dalbă unui sprinten nor
Cerul şi pământul să-i alergi uşor?
 
Vrei s-anin pe frunte-ţi mărgăritărele,
Salbe înşirate pe raze de stele?
 
Vrei tu la picioare-ţi lumea s-o închin?
Vrei să fii regina cerului senin?
 
Spune-mi, ce minune doreşti ca să nască
Pentru-a ta plăcere dragostea-mi cerească?
 
Dragul meu poete! nu doresc odoare,
Din a ta cunună vreau numai o floare.
 
Acea floare scumpă dacă aş avea,
Altă-mpodobire pe frunte n-aş vrea.
 
Şi numai amorul care mă învie
Ar întrece-n mine falnica-mi mândrie!
 
Tu eşti visul gingaş ce din zborul său
Varsă încântare sufletului meu.
 
Tu-mi îndulceşti viaţa, tu-mi şopteşti din stele,
Tu luminezi calea rugăciunii mele,
 
Şi în veci pe tine cu drag te găsesc
În orice îmi place, în orice iubesc,
 
Ş-o credinţă sfântă de la cer îmi vine
Că în altă lume m-am iubit cu tine.
 
O! mult îmi e scumpă închinarea ta,
Căci, iubind, amorul tu ştii a-l cânta.
 
Şi prin armonia dulcii tale lire
Vom zbura-mpreună către nemurire.
 
O! pleacă-a ta frunte pe inima mea,
De ascultă dorul ce şopteşte-n ea,
 
Ş-apoi cântă lumii ţara mea slăvită,
Cântă România şi pe-a ta iubită!
 
Cine-ar putea crede că acest amor
A fost o părere, un vis trecător?
 
Poetul visase, cum visez poeţii,
Flori de altă lume pe cărarea vieţii.
 
Iar când la lumină ochii a deschis,
În ceruri zburase cerescul său vis!
 
O, vis al iubirii! zis-a el cu jale,
Simţind două lacrimi pe genele sale.
 
Scumpă nălucire! te întoarce-n rai,
Mergi de înfloreşte pe cerescul plai,
 
Căci un vis, ca tine, aşa de ferice,
A-nflori nu poate pe pământ, aice!

Rezumat extins la poezia Vis de poet de Vasile Alecsandri

Poezia „Vis de poet” scrisă de Vasile Alecsandri are la bază tema poeziei, creativității și a visului. Poezia este structurată în trei părți: introducerea, descrierea visului și concluzia. În prima parte, poetul își exprimă dorința de a visa un vis care să îi inspire o poezie. În partea a doua, poetul descrie visul său, care îi arată o lume plină de frumuseți și inspirație, pe care el o transmite apoi în poezie. În ultima parte, poetul se trezește și își dă seama că visul său a fost doar o proiecție a imaginației sale și că a trebuit să lucreze din greu pentru a-și crea poezia.

În poezie, autorul folosește multe figuri de stil, cum ar fi personificarea, metafora, antiteza și simbolismul pentru a-și transmite mesajul. De exemplu, poetul descrie în visul său o lume „împodobită cu iasomii” și „tivită cu trandafiri”, personificând natura și creând o imagine plină de culoare și miros. În plus, poetul folosește metafora „un soare mai dulce și-un cer mai senin”, pentru a descrie starea sa de spirit inspirată de visul său.

În concluzie, poezia „Vis de poet” reprezintă o afirmare a creativității și a puterii imaginației în procesul de creație literară, subliniind importanța visului și a poeziei în viața poetului.