Vis alb de George Topârceanu

Un fapt divers interesant despre poezia „Vis alb” de George Topârceanu este că ea a fost inspirată de propria experiență a autorului într-un moment de liniște și de introspecție. Topârceanu a scris această poezie într-o perioadă în care se simțea copleșit de zgomotul și agitația lumii și căuta o refugiu într-o experiență visătoare și liniștită.

De asemenea, poezia „Vis alb” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Topârceanu, fiind inclusă în multe antologii și manuale de literatură română. Poezia a fost apreciată pentru simplitatea și frumusețea ei, sugerând capacitatea autorului de a transmite mesaje importante prin intermediul unui limbaj simplu și accesibil.

De-a lungul timpului, poezia „Vis alb” a inspirat mulți cititori și a devenit o sursă importantă de inspirație și de emoție. Aceasta a fost adaptată muzical de mai mulți compozitori români, precum și de artiști străini, care au recunoscut forța și mesajul său artistic.

În acest sens, poezia „Vis alb” a devenit un exemplu important de poezie românească, sugerând forța și mesajul său artistic și capacitatea poeziei de a atinge sufletul cititorilor și de a transmite mesaje importante despre frumusețea și puritatea lumii din jurul nostru.

---

Aş vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheaţa mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.

Desfăşurând culorile-i spectrale,
S-ar înălţa deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur şi smarald.

Banchiza albă ne-ar aşterne-n faţă
Covoare de omăt imaculat.
Şi-n adăpostul mic, scobit în gheaţă,
Am arde-un foc de spirt denaturat.

Din larga-mpărăţie de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopţilor polare, să ne vadă:
Urşi albi, de vată — foce mari, de glod…

Iar când natura-n soare nou învie
Şi când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calmă şi albastră
M-aş duce-n zori de ziuă să mă scald
Şi cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!

Rezumat extins la poezia Vis alb de George Topârceanu

„Vis alb” este o poezie scrisă de George Topârceanu, care descrie o experiență visătoare și liniștită, în care protagonistul își amintește cu nostalgie de o perioadă din trecut, plină de inocență și bucurie.

Poezia începe cu o descriere a unui vis alb, care sugerează puritatea și liniștea. Topârceanu subliniază seninătatea și calmul pe care îl transmite acest vis, sugerând că el este un refugiu de la lumea zgomotoasă și agitată.

În continuare, protagonistul își amintește de o perioadă din trecut, plină de inocență și bucurie, în care el era copil și se bucura de lumea din jurul său. Topârceanu subliniază importanța acestei perioade din viața protagonistului, sugerând că ea a fost o perioadă de descoperire și de bucurie a vieții.

Poezia continuă cu descrierea naturii și a simbolurilor sale, sugerând că acestea sunt o sursă importantă de inspirație și de bucurie pentru protagonist. Topârceanu subliniază importanța de a aprecia frumusețea din jurul nostru și de a înțelege semnificația și simbolurile naturii.

În final, autorul exprimă aprecierea sa pentru acest vis alb și pentru perioada din trecut, sugerând că acestea sunt o sursă importantă de inspirație și de bucurie în viață. El subliniază importanța de a ne aminti de perioadele din trecut și de a aprecia frumusețea și puritatea din jurul nostru, sugerând că aceasta este cheia pentru a găsi sens și împlinire în viață.

În concluzie, „Vis alb” este o poezie care descrie o experiență visătoare și liniștită, în care protagonistul își amintește cu nostalgie de o perioadă din trecut, plină de inocență și bucurie. Prin intermediul acestei poezii, autorul transmite un mesaj de apreciere a frumuseții și purității din jurul nostru și sugerează că acestea sunt cheia pentru a găsi sens și împlinire în viață.