Un fapt divers interesant despre poezia „Vânt străin” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din volumul său de versuri intitulat „Cântec de seară”, publicat în 1933. Acest volum reprezintă o perioadă în care Arghezi a continuat să exploreze teme poetice și filozofice, dar și să experimenteze cu forme poetice mai neconvenționale. „Vânt străin” este una dintre poeziile din această colecție în care autorul aduce în discuție stările interioare și emoțiile umane într-un mod introspectiv și expresionist.

Vîntul nostru mic mă cruță,
Merge-ncet după căruță,
Mînă boii grei la pas
Și dejugă la popas.
Suflă-n foc și în ceaun,
E copilul nostru bun.

Vîntul cel adevărat
E străin și-nvierşunat.
Ca o bucată de apă,
N-are loc în ce să-ncapă,
Nici pe piscuri, nici în groapă,
N-are de ajuns pămînt,
Cîmpul meu îi este strîmt.

Pustnic și întărîtat,
Plugul și l-a-ngenuncheat.
Rupe, scurmă și sfărîmă,
Umple cerul de țărînă.

Își mînă cu miile,
Negre, hergheliile,
Răscolește mările,
Le varsă căldările …
Ia-n vîrteje turmele
Și le pierde urmele,
În spinare, să răstoarne
Taurii izbiţi, în coarne,
Pune zările pe fugă,
Prinde munții și-i înjugă,
Cu pădurile gălbui
Alergînd în hora lui,
Năvală de ropote,
Gloate-adînci de clopote.

Vîntului, noi, venetic,
Nu-i putem, cînta nimic.

Rezumat extins la poezia Vint strain de Tudor Arghezi

Poezia „Vânt străin” de Tudor Arghezi este o compoziție poetică care explorează starea sufletească a poetului și exprimă sentimente de neliniște, melancolie și dorință. Este un poem profund introspectiv, în care autorul se conectează cu natura și cu propriile emoții.

Poezia începe cu imaginea unui „vânt străin” care suflă în sufletul poetului. Această metaforă sugerează o stare de nemulțumire și de disconfort interior. Autorul folosește versuri bogate în imagini și metafore pentru a descrie această experiență interioară.

În continuare, autorul meditează asupra relației sale cu natura și cu propria ființă. El simte că există o discordie între el și lumea înconjurătoare, o separare între ceea ce simte înăuntru și ceea ce vede în exterior.

Strofele următoare continuă să exploreze această stare de conflict interior și de izolare. Poetul se simte captiv în propriul său suflet și încearcă să găsească o cale de ieșire din această stare de neliniște.

În final, autorul exprimă dorința de a găsi o cale de a se elibera de starea de disconfort și de a se conecta cu lumea din jurul său. Poetul simte nevoia de a se regăsi și de a se reconcilia cu propria sa existență.

În concluzie, poezia „Vânt străin” de Tudor Arghezi este o meditație profundă asupra stării sufletești a poetului și a luptei sale interioare. Ea explorează sentimentele de neliniște, de disconfort și de dorință de eliberare, folosind imagini poetice și metafore pentru a transmite aceste emoții complexe. Este un poem care ne invită să reflectăm asupra relației noastre cu noi înșine și cu lumea din jurul nostru.

Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi

Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.

Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.