Un fapt divers interesant despre poezia „Vii și morții” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „Tablouri biblice,” publicată în 1939. Această colecție este notabilă pentru abordarea poetului a subiectelor religioase și biblice într-un mod profund și inovator. „Vii și morții” explorează relația complexă dintre viață și moarte, cu referiri la poveștile biblice și cu accentul pe aspectele spirituale ale existenței umane. Această colecție a marcat o etapă importantă în evoluția stilului lui Arghezi și a atras atenția criticii și a cititorilor asupra talentului său distinct în explorarea temelor religioase în poezie.
O regulă te-ndeamnă să nu scrii
Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru tine-ntre păcate.
Porunca e să rabzi din greu,
Că judecata-i a lui Dumnezeu.
Tot regula te-ndeamnă să te porţi
Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi.
C-au apăsat, c-au prigonit
Stăpînii timpului, trăit
În plînsete şi suferinţă,
Tu întăreşte-te-n credinţă
Şi rabdă aprig, semenule meu,
Că-i pedepseşte bunul Dumnezeu …
De altfel dogma-nvaţă pe mişei
Că orice stăpînire-i de la El,
Că focul, sîngle şi fierul
I le-a trimis spre pocăinţă cerul,
În numele săracului Hristos,
Şi că s-a-nvrednicit de ele cu prisos.
Îngenuncheat, bolnav şi mut,
E singurul tău merit cunoscut,
Şi pocăinţa ta îndătinată
E singura şi marea ta răsplată.
Deci morţi şi vii s-au înţeles
Să ocolească orişice proces,
Şi unii pe ceilalţi îi spală
Cu un principiu mistic de morală,
Şi adevărul, astfel, îl înşeală,
Ca nu cumva să iasă la iveală.
Minciuna şi făţărnicia
Şi-asigură atotputernicia.
Rezumat extins la poezia Viii si mortii de Tudor Arghezi
Poezia „Vii și morții” de Tudor Arghezi este o lucrare profundă care explorează relația complexă dintre viață și moarte și aduce în discuție aspecte spirituale și filozofice ale existenței umane. Publicată în 1939, această poezie face parte din colecția sa de poezii intitulată „Tablouri biblice,” în care autorul abordează subiecte religioase și biblice într-un mod inovator și contemplativ.
Poezia începe prin a face o distincție clară între cei „vii” și cei „morți,” precizând că „Doar unii sunt cu trupul, iar alții fără el.” Această distincție inițială poate fi înțeleasă într-un sens fizic, dar și într-un sens mai profund, sugerând separarea dintre trup și suflet în contextul morții.
În continuare, autorul explorează ideea că moartea nu este neapărat un sfârșit, ci poate fi o trecere la o altă formă de existență sau la o altă dimensiune. El sugerează că cei care au murit nu sunt cu adevărat „morți,” ci doar au trecut într-un alt stadiu al existenței, în care trupul nu mai are importanță.
Poezia face referiri la poveștile biblice, precum cea a lui Lazăr, pentru a sublinia ideea că în lumea spirituală, moartea poate fi învinsă și că există speranță în continuarea existenței după trup. Aceasta este o temă profund religioasă care sugerează credința în nemurirea sufletului.
În final, „Vii și morții” de Tudor Arghezi este o poezie care aduce în discuție aspecte profunde și filozofice ale vieții și morții. Este o meditație asupra naturii trecătoare a trupului și a permanenței sufletului. Poezia provoacă cititorii să reflecteze asupra semnificației existenței umane și asupra posibilității unei vieți spirituale după moarte.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
