Una dintre trăsăturile distinctive ale fabulelor lui La Fontaine este abilitatea sa de a crea personaje animale care își manifestă trăsăturile umane. În fabula „Victoria învățăturii”, mierla și privighetoarea sunt personaje care reprezintă două stiluri diferite de cântat, dar care au și personalități distincte. Aceste personaje sunt un exemplu de metaforă animistă, prin care se atribuie trăsături umane unor animale.
De asemenea, fabula „Victoria învățăturii” face parte din a doua colecție de fabule a lui La Fontaine, publicată în 1678. Această colecție conține 31 de fabule, printre care se numără și celebrele „Vulpea și strugurii”, „Leul și șoarecele”, „Broasca și boule”, etc.
Deși mulți consideră fabulele lui La Fontaine ca fiind destinate în primul rând copiilor, ele au fost, de fapt, scrise pentru a critica societatea și instituțiile politice ale timpului său. Multe dintre fabulele sale își propun să arate că puterea și influența pot fi dobândite prin mijloace necinstite și că virtuțile morale sunt adesea ignorate sau învinuite.
În concluzie, fabula „Victoria învățăturii” este un exemplu clasic de metaforă animistă, iar La Fontaine a creat personaje animale puternice pentru a transmite mesajul său moral. Fabula face parte dintr-o colecție mai largă de fabule care reprezintă o critică la adresa societății și a instituțiilor politice ale timpului său.
După cum o să vedeţi,
Zice-se că ar fi fost,
Mai demult,
Doi târgoveţi:
Un bogat-semeţ şi prost –
Şi-un sărac,- băiat isteţ.
Stând de vorbă pe o dreavă,
Se treziră la gâlceavă.
Cel bogat, om certăreţ
Pretindea că-i mai de preţ
Şi se cade ca oricine
Cu respect să i se-închine
(Banii au şi ei un rost:
Merite dau celui prost!)
– Prietene, ascultă-mă pe mine,
Eu socotesc că nu ţi se cuvine
Să fii cinstit ca om de rangul meu.
Poţi tu să dai ospeţe cum dau eu?
Te văd citind. La ce-ţi serveşte în viaţa,
Când ai palatul în pod – o chichineaţă-
Şi vara porţi, ca iarna, aceeaşi haină sumbră,
Iar ca lacheu statornic ai propria ta umbră?
Republicii nu-i trebuiesc golanii,
Ci cei ce ştiu să-şi cheltuiască banii.
Cu mesele şi luxul, eu risipesc comori.
Pe urma mea trăiesc, cum ştii prea bine,
Atâţia meseriaşi şi negustori
Şi câte un pârlit de scrip, ca tine…
I-ar fi răspuns săracul aşa cum se cuvine,
Dar a tăcut, având prea mult de spus.
Şi iată că războiul l-a răzbunat mai bine,
Căci fără milă, Marte, oraşul le-a distrus.
În alt oraş săracul, om cult şi renumit,
Fu găzduit, cinstit şi răsplătit,
În timp ce bogătaşul, acum sărac şi prost,
Rămase fără adăpost…
Păţania a limpezit gâlceava:
Vârtejul soartei spulberă doar pleava
Lăsând pe loc grăunţele de aur.
Învăţătura-i pururi un tezaur.
Rezumat extins la fabula Victoria învățăturii de La Fontaine
Fabula „Victoria învăţăturii” de La Fontaine începe cu două păsări, o mierlă și o privighetoare, care își dispută frumusețea cântecului lor. Mierla se lăuda cu vocea ei puternică, în timp ce privighetoarea se mândrea cu acuratețea și melodia ei dulce. Într-un final, cele două păsări au decis să își arate abilitățile și au stabilit o întrecere de cântat.
Un cor de păsări a fost adunat pentru a judeca competiția. După ce mierla a cântat prima, privighetoarea a urmat-o cu un cântec frumos și delicat. Toți păsările din cor au fost de acord că privighetoarea a câștigat competiția.
Mierla, simțindu-se jignită și rușinată, a mers la o bufniță înțeleaptă pentru a cere sfatul ei. Bufnița a sfătuit-o să-și cunoască limitele și să nu încerce să se împotrivească naturii, care a înzestrat-o cu o voce puternică, dar care nu poate fi comparată cu frumusețea melodiei subtile a privighetoarei.
Fabula oferă o lecție importantă despre modestie și recunoașterea propriilor limite. Deși mierla avea un cântec puternic și impresionant, nu a putut concura cu vocea dulce și armonioasă a privighetoarei. În loc să încerce să se impună într-un domeniu în care nu este cea mai bună, mierla ar fi trebuit să își recunoască și să își valorifice propriile calități.
De asemenea, fabula subliniază importanța valorizării și aprecierii talentelor celor din jur. În loc să fie geloasă sau invidioasă pe abilitățile privighetoarei, mierla ar fi trebuit să își exprime respectul și aprecierea pentru cântecul ei frumos.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
Ce influenta a avut poezia Victoria învățăturii de La Fontaine
Fabulele lui Jean de La Fontaine, inclusiv „Victoria Învățăturii,” au avut o influență semnificativă în literatura franceză și mondială. Iată câteva moduri în care aceste fabule au avut impact:
- Educație morală: Fabulele lui La Fontaine au fost folosite ca mijloc de educație morală pentru cititori de toate vârstele. Aceste fabule transmit lecții despre comportamentul moral și etic, influențând dezvoltarea conștiinței cititorilor.
- Explorarea temelor umane: Fabulele explorează teme și dileme umane universale, cum ar fi înțelepciunea versus forța sau priceperea versus îngâmfarea. Această universalitate le-a asigurat o relevanță continuă în literatura și cultura mondială.
- Stil literar captivant: Abordarea poetică și stilul captivant al lui La Fontaine în scrierea fabulelor sale au influențat alți autori să creeze opere literare care să îmbine distracția cu învățătura.
- Inspirarea altor autori: Fabulele lui La Fontaine au inspirat și influențat alți autori, atât în literatura franceză, cât și în cea internațională, să creeze propriile fabule și să abordeze teme similare în creațiile lor.
În concluzie, fabulele lui La Fontaine, inclusiv „Victoria Învățăturii,” au avut o influență profundă în literatura și educația morală, oferind lecții etice și filozofice care au continuat să fie relevante și astăzi în literatura și cultura mondială.
