Un fapt interesant despre poezia „Versuri scrise pe frunze uscate de vie – integral” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din volumul său de debut, „Poemele luminii,” publicat în 1919. Această colecție de poezii a marcat debutul literar al lui Blaga și a atras atenția asupra sa ca unul dintre cei mai promițători poeți și filozofi ai vremii. Poezia „Versuri scrise pe frunze uscate de vie – integral” este o lucrare simbolică și filozofică, care reflectă stilul profund și matur al lui Blaga chiar de la începutul carierei sale literare.
I
Hafis
La început – se știe – stelele aveau pe cer
cărările cu stângăcie trase la-ntâmplare;
din arcuirea zveltă a sprâncenei tale
a-nvățat odată Luna
să-și arcuiască drumul ei pe boltă
– peste mare.
II
Psalmistul
Când treci fără sandale pe sub tei,
porumbii adormiți pe streșini ciuruite
se trezesc, crezând
că pașii tăi, mărunții, sunt semințe azvârlite
de-o mână bună pentru ei.
III
Anacreon
În vițe roșii strugurii par sânii goi
ai toamnei, care se dezbracă rând pe rând
de foi.
Smulge-i tu din trunchiul lor robust
și stoarce-i,
stoarce-i bulgărilor de pământ
în gură – ca să-ți văd mânuțele
de dărnicie tremurând
și degetele umede de must.
IV
Misticul
Trupul tău și sufletul, înaltul, își sunt
ca doi frați gemeni: se-a seamănă
așa de mult că
nu știi când e unul, când e altul.
Eu nu-ți cunosc la chipu-i numai
sufletul.
De câte ori îți întâlnesc din întâmplare
trupul, nu-l
bănuiesc, nedumerit mă-ncurc și cred că-i –
sufletul.
Rezumat extins la poezia Versuri scrise pe frunze uscate de vie – integral de Lucian Blaga
Poezia „Versuri scrise pe frunze uscate de vie – integral” de Lucian Blaga este o operă remarcabilă care explorează natura efemeră a existenței umane și relația acesteia cu trecerea timpului și cu natura. Această poezie face parte din volumul său de debut, „Poemele luminii,” și reflectă profunzimea gândirii sale poetice și filozofice încă de la începutul carierei sale literare.
Poezia începe prin a prezenta imaginea frunzelor uscate de vie pe care poetul scrie versurile sale. Această imagine sugerează fragilitatea și trecerea inevitabilă a timpului. În această privință, frunzele uscate devin simboluri ale efemerității vieții umane și ale operei poetice.
Lucian Blaga explorează ideea că ceea ce scrie pe aceste frunze uscate va fi purtat de vânt și va fi dispersat în eternitate. Acest aspect accentuează conceptul de efemeritate și insignifianță a existenței umane în fața veșniciei naturii.
În poem, poetul abordează tema relației sale cu natura și cu universul. El se simte mic și insignifiant în comparație cu măreția naturii și cu trecerea timpului. Cu toate acestea, poetul găsește în scrierea sa pe frunzele uscate o modalitate de a se conecta cu veșnicia și cu misterul lumii.
Finalul poeziei sugerează că, deși versurile pot fi uitate sau pierdute în timp, ele vor continua să existe sub forma amintirilor și a influenței lor asupra celor care le citesc sau le aud. În acest sens, poetul își găsește o formă de nemurire prin arta sa.
„Versuri scrise pe frunze uscate de vie – integral” este o poezie profundă și contemplativă care ne invită să reflectăm asupra naturii efemere a vieții și asupra căutării sensului într-o lume în continuă schimbare. Ea subliniază importanța artei și a amintirilor în eternizarea experienței umane în fața timpului și a naturii imense.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
