Un fapt divers interesant despre poezia „Versuri descălțate” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din volumul său de versuri intitulat „Cântece bătrânești”, publicat în 1927. Acest volum este notabil pentru că Arghezi abordează în el teme legate de bătrânețe, viața trecută și amintirile, oferind o perspectivă profundă și uneori melancolică asupra procesului de îmbătrânire și a reflecțiilor asupra trecutului. „Versuri descălțate” este una dintre poeziile din această colecție care explorează astfel de teme, aducând în discuție o gamă variată de experiențe umane legate de maturitate și de trecerea timpului.
Ce stai, omule, în ruinele acestea singuratice și plîngi ?
Plîng berzele zilelor ce trec cu-o aripă neagră, cu-o aripă albă,
Plîng zilele care trec moarte,
Plîng copiii fără părinți,
Plîng ființele flămînde în pădurile nopții, fiarele, șerpii, vietățile
crude și blînde.
Plîng femeile înşelate, plîng bărbaţii minţiţi,
Plîng oamenii supuși,
Plîng oamenii fără speranțe,
Plîng păsările și vitele ucise ca să fie mîncate,
Și-mi plîng toate multele subtimpuri pierdute,
Îmi plîng păcatele. Plîng că timpurile nu se mai întorc.
Plîng că omul se duce și se întoarce uitîndu-se numai în pămînt,
Ca și cum își caută mormîntul.
Mă plîng pe mine cel cîntat de tine.
Rezumat extins la poezia Versuri descaltate de Tudor Arghezi
Poezia „Versuri descălțate” de Tudor Arghezi este un poem profund care explorează tema bătrâneții și a trecerii timpului, oferind o meditație melancolică asupra experiențelor și amintirilor din trecut.
Poezia începe cu imaginea unui bătrân care își scoate pantofii și rămâne cu „versuri descălțate”. Acest act simbolic sugerează o întoarcere la origini, la autenticitate și la simpla esență a vieții, precum și renunțarea la toate elementele inutile și complicate ale existenței.
Autorul evocă amintiri din trecut, amintiri ale unei tinereți și a unei vieți pline de energie. Cu toate acestea, acum bătrânul se confruntă cu trecerea timpului, iar amintirile par să se estompeze și să devină tot mai îndepărtate.
În a doua parte a poeziei, autorul vorbește despre căutarea în van a amintirilor pierdute, a „fântânii unde-au căzut”, sugerând că acestea sunt irecuperabile. Cu toate acestea, el subliniază că amintirile rămân adânc înfipte în sufletul bătrânului, chiar dacă nu pot fi accesate în mod direct.
În final, autorul exprimă sentimentul de înțelegere și acceptare a trecerii timpului și a efemerității vieții. El sugerează că, în ciuda pierderii amintirilor și a energiei trecute, bătrânul găsește în continuare valoare în această etapă a vieții și în simpla existență.
În concluzie, poezia „Versuri descălțate” de Tudor Arghezi este o meditație profundă asupra bătrâneții și a trecerii timpului, aducând în discuție tema amintirilor, a pierderii și a acceptării. Ea ne invită să reflectăm asupra valorii fiecărei etape a vieții și asupra modului în care amintirile și experiențele noastre contribuie la formarea noastră ca indivizi.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
