Vecina de George Topârceanu

George Topârceanu a scris poezia „Vecina” în 1913. Este o poezie cu o temă romantică, care prezintă dorința de a fi cu cineva drag, dar în același timp și frica de a-i dezvălui acelei persoane sentimentele. În poezie, autorul descrie întâlnirea cu vecina sa și sentimentele pe care le simte față de ea, dar în cele din urmă, în ciuda dorinței sale, nu are curajul să-i declare iubirea. Această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii romantice ale lui Topârceanu, fiind prezentă în multe antologii literare și fiind studiată în școli și universități.

---

Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, –
Că ţi-am făcut potecă prin grădină…
 
Adeseori tu laşi la geamuri storul,
Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
 
Şi tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l ţin ispita şi păcatul.
 
De dorul tău, de dragul suferinţei,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, –
Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?
 
Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispăşesc viaţa mea întreagă
Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?
 
Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, –
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.
 
Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!
 
Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare
Şi clipele de-acum le laşi să zboare,
Când dulcea tinereţe-i trecătoare…
 
De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!
 
Când umbra nopţii cade peste vale,
Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,
C-un văl uşor pe umerele goale.
 
Să vin, când luna nopţilor măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, –
Se uită lung şi tainic prin ferestre…

Rezumat extins la poezia Vecina de George Topârceanu

„Vecina” este o poezie scrisă de George Topârceanu, în care poetul își descrie vecina de alături și starea de tristețe și melancolie în care aceasta pare să trăiască. Poezia sugerează un sentiment de empatie față de vecină și de dorința de a o ajuta, dar și o reflecție mai amplă asupra vieții și a condiției umane.

În prima strofă, poetul descrie vecina sa ca fiind o femeie în vârstă, tristă și solitară, care stă mereu la fereastra sa, privind în gol. El simte un fel de legătură cu această femeie, deși nu au interacționat niciodată, și își dorește să-i aline durerea.

În a doua strofă, poetul reflectă asupra existenței umane și a inevitabilității trecerii timpului, sugerând că fiecare om este, în cele din urmă, singur și că toate experiențele sale personale, inclusiv durerea, sunt unice și irepetabile.

În ultima strofă, poetul exprimă dorința de a-i aduce vecinei sale măcar puțină alinare, dar simte că nu există nimic pe care să poată să i-l ofere în afară de o simplă prezență sau o simplă vorbă bună. În final, el se retrage în propria-i solitudine, reflectând asupra condiției umane și a faptului că toți suntem, într-un fel, vecini în această lume.

Poezia „Vecina” transmite un sentiment puternic de empatie și de înțelegere față de condiția umană și se concentrează asupra ideii de solitudine și tristețe. Prin intermediul personajului vecinei sale, poetul explorează teme precum singurătatea, suferința și dorința de a ajuta pe cei din jurul nostru.

Ce influenta a avut poezia Vecina de George Topârceanu

Poezia „Vecina” de George Coșbuc nu este o operă a lui George Topârceanu. George Topârceanu și George Coșbuc sunt doi poeți români diferiți, fiecare cu propriile lor opere și stiluri literare.

George Coșbuc (1866-1918) a fost un poet și publicist important în literatura română și este cunoscut pentru contribuțiile sale la poezia folclorică și socială.

George Topârceanu (1886-1937) a fost un alt poet român de marcă, cunoscut pentru umorul și satira sa, precum și pentru contribuțiile la poezia modernă.

Pentru a afla despre influența unei opere specifice sau a unui poet asupra literaturii române, vă rugăm să specificați numele corect al operei sau poetului.