Un fapt interesant despre poezia „Veac” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din volumul său de poezii intitulat „Poemele luminii,” publicat în 1919. Acest volum a reprezentat debutul literar al lui Blaga și a marcat începutul unei cariere literare strălucite în literatura română. Poezia „Veac” este una dintre creațiile sale cele mai cunoscute și reprezentative, în care autorul explorează teme filozofice și spirituale, folosind imagini și simboluri complexe pentru a transmite mesajul său profund. Aceasta este o poezie emblematică pentru opera lui Lucian Blaga și pentru stilul său poetic distinct.
Umblă maşinile subpământeşti. În nevăzut peste turnuri
intercontinentale zvonuri electrice.
De pe case antenele pipăie spaţii
cu alte graiuri şi alte veşti.
Semnale se-ncrucişează albastre prin străzi.
În teatre strigă luminile, se exaltă libertăţile insului.
Se profeţesc prăbuşirile, sfârşesc în sânge cuvintele.
Undeva se trage la sorţi cămaşa învinsului.
Arhanghelii sosiţi să pedepsească oraşul
s-au rătăcit prin baruri cu penele arse.
Danţatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit
pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă.
Dar sus, la o mie de metri-nălţime, spre răsărit
stelele îşi spun poveşti prin cetini de brazi
şi-n miez de noapte râtul mistreţilor
deschide izvoarele.
Rezumat extins la poezia Veac de Lucian Blaga
Poezia „Veac” de Lucian Blaga este o creație literară profundă și filozofică care explorează tema timpului și a veșniciei. Autorul folosește imagini și simboluri pentru a transmite gânduri și sentimente profunde cu privire la existența umană.
Poezia începe prin a prezenta timpul ca pe o forță implacabilă, care măsoară viața oamenilor și le aduce schimbare și transformare. Blaga descrie cum timpul curge ca un fluviu nesfârșit, purtând cu el toate experiențele și evenimentele din viața umană.
În continuare, poetul explorează ideea că veșnicia există în paralel cu timpul. El sugerează că timpul și veșnicia sunt ca două dimensiuni care coexistă și se întrepătrund. Veșnicia este prezentă în fiecare clipă, în fiecare moment al vieții umane.
Blaga folosește simboluri precum „cetatea veșnică” pentru a reprezenta căutarea umană a sensului și a nemuririi. El subliniază că veșnicia poate fi găsită în căutarea înțelegerii și a înălțării spirituale.
În final, poetul sugerează că, prin acceptarea dualității timpului și a veșniciei, omul poate atinge o înțelegere mai profundă a existenței sale și poate găsi liniștea interioară.
Poezia „Veac” de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra timpului, veșniciei și căutării sensului într-o lume în continuă schimbare. Ea ne invită să reflectăm asupra naturii efemere a vieții umane și asupra căutării noastre constante a înțelegerii și a transcendenței în fața trecerii timpului.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
