Fabula „Vaporul şi calul” de Alecu Donici este o poveste despre importanța inovației și a adaptării la schimbare.
Povestea începe cu un cal care, obișnuit să transporte mărfuri pe uscat, își dorește să fie liber și să aibă o viață mai ușoară. Așadar, atunci când vede un vapor, îl privește cu invidie și dorința de a putea face același lucru ca și el.
Într-o zi, când calul se afla într-un port, vaporul îl întreabă de ce este atât de trist și îi explică că nu poate face ceea ce face vaporul. Acesta îi oferă calului un loc la bord și îi arată cum poate elibera și ușura munca calului, prin transportarea mărfurilor pe apă.
Calul acceptă oferta și își dă seama că trebuie să se adapteze la noul mediu, astfel încât să poată face față noii sarcini. În cele din urmă, devine un bun coleg de echipaj, învățând să navigheze și să ajute la încărcarea și descărcarea mărfurilor.
Această poveste exemplifică modul în care schimbarea și inovația pot fi dificile, dar pot aduce beneficii semnificative atunci când sunt acceptate și adoptate. În plus, subliniază faptul că este important să fii deschis la noi idei și să încerci să te adaptezi schimbărilor din jurul tău.
Locomotivul ca fiara muge,
Din sânu-i scoate de tartar fum,
Şi ca balaur şuierând fuge
Pe ferecatul cu şine drum.
O coadă lungă în urmă-i poartă:
Şir de vagoane cu călători;
Astfel vaporul fu de la soartă
Menit să poarte pe muritori.
– Ce naiba duce oare atâta greutate,
Şi cu o repegiune cât nu e de crezut?
Zicea, în spaimă, calul l-al său de hamuri frate,
Când trenul a văzut.
– Eu! – i-a răspuns vaporul, c-un şuier de mândrie.
– Tu, tu? întreabă calul; dar spune-ne ce eşti?
Şi-a noastră datorie,
Cum poţi să ţi-o însuşeşti?
Noi, caii, de când lumea, pe om l-am tot purtat.
Primblări de gust, vânaturi, călătorii, răzbeluri,
Amoruri, fapte grele şi alte multe feluri
De ale lui capricii, noi i-am îngemănat…
– Domnule cal, ascultă, –
Vaporul întrerupse, – să-ţi spun cât stau pe loc,
Căci, fără vorbă multă,
Tu eşti în toată vremea un vrednic dobitoc,
Şi eu sunt o putere ce când mă găsesc strânsă
Atunci mă întăresc;
Împrăştiată însă
Îndat’mă nimicesc.
Cunoaşte dar secretul ce am de predomnire:
Puterea prin unice.
Rezumat extins la fabula Vaporul şi calul de Alecu Donici
Fabula “Vaporul şi calul” de Alecu Donici îi are ca protagonişti pe un cal şi un vapor care călătoresc pe acelaşi traseu. În timpul călătoriei, calul se laudă cu viteza şi puterea sa, considerându-se superior vaporului. Acesta din urmă îi răspunde calm că viteza sa e mai mare şi că va ajunge la destinaţie mult mai repede decât calul.
La sfârşitul călătoriei, vaporul ajunge la destinaţie mult mai devreme decât calul, ceea ce îl face pe acesta din urmă să-şi recunoască greşeala şi să-şi ceară scuze.
Moralitatea fabulei este că uneori putem subestima forţa şi capacităţile altora, iar în final să ne recunoaştem greşelile şi să învăţăm din ele.
Fabula este o critică subtilă la adresa celor care se consideră superiori altora din cauza aparenţelor şi nu-şi dau seama de valoarea reală a acestora.
Informatii aditionale fabule de Alecu Donici
Alecu Donici, sau Alexandru Donici a fost un poet fabulist roman basarabean. Debuteaza cu traduceri din Puschin si Kralov. Donici a avut un deosebit spirit de observatie, criticand in fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste in societatea umana. In creatia sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, Broasca si stiuca, Doi câini.