Valul lui Traian de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Valul lui Traian” de Vasile Alecsandri este că aceasta reprezintă o modalitate de a integra istoria și cultura națională în literatura română. Prin intermediul legendei și a istoriei Valului lui Traian, Alecsandri evocă puterea și forța națională a României, sugerând că aceasta este o țară cu o istorie bogată și oameni puternici, care au luptat pentru libertate și independență.

Această abordare poetică evocativă a atras atenția publicului, deoarece oferă o perspectivă diferită asupra istoriei și culturii naționale, și aduce un omagiu valorilor și tradițiilor României. De asemenea, poezia a fost apreciată pentru calitatea sa muzicală și pentru limbajul poetic, care surprinde frumusețea și sensibilitatea subiectului.

Prin urmare, poezia „Valul lui Traian” de Vasile Alecsandri rămâne o poezie importantă în literatura română, datorită abordării sale inovatoare și a mesajului puternic despre istoria și cultura națională a României.

---

Pe câmpia dunăreană, care fuge-n depărtare,
Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare.
Ca pe sânul fără margini şi pustiu de ocean.
Unind două orizonuri, iată valul lui Traian!

El se-ntinde ca o brazdă ce pe urma-i colosală
A săpat, în primul secul, o triremă ideală.
Sau ca frânghia destinsă a giganticului arc
Ce-l purtă, luptând cu Roma, Decebal, falnic monarc.
O! miragiu sublim, fantastic!.. Prin o pulbere de aur
Gândul meu răpit în spaţiu ca pe aripi de balaur
Întrevede legioane deşteptate din mormânt
Călcând, val de năvălire, peste valul de pământ.

Torent lung de umbre-antice, în lumină el apare,
Strălucit sub arme scumpe, sub hlamide consulare,
Şi trezind cu al său vuiet de ostaşi învingători
Iarba câmpului şi codrii munţilor apărători.
Iată-n frunte Sagitarii şi Veliţii, limbi străine,
Înarmaţi cu proasce, scuturi şi cu şapte javeline.

Ferentarii ce, ca dânşii, au pe capetele lor
Piei de fiare-ngrozitoare şi calige la picior.
Apoi Galii bravi şi veseli ce glumesc pe Celtiberii,
Şi Romanii în cohorte urmăriţi de Cavalerii,
Ce se-mpart în zece turme, purtând coiful de oţel
Cu o creastă de lungi pene care fâlfâie pe el.

Legioanele conduse pe a Daciei câmpie
De tribuni şi de centurii înarmaţi cu vergi de vie,
Sunt urmate de trofee, de sclavi mulţi, de şefii daci
Şi de care mari cu aur ce-s mânate de săraci.
Conuri, buciume şi tobe sună falnice fanfare!
Lungul val de năvălire pe-ale Daciei hotare
E menit să se iezească contra altor năvăliri…
Dar ce vis! în care timpuri se pierd tristele-mi gândiri?
Pe colnicul rotund, verde, la al vânturilor şuier
Cântă umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier.
Lângă dânsul doarme-un câne; pe sus zboară un vultan
Şi o turmă de oi blânde pasc pe valul lui Traian!

Rezumat extins la poezia Valul lui Traian de Vasile Alecsandri

„Valul lui Traian” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care evocă istoria și legenda construirii Valului lui Traian, un monument istoric important din România.

Poezia începe prin a descrie imaginea unui val imens de pământ, care pare să stea între munți și mare, sugerând un simbol al puterii și al stabilității. Apoi, Alecsandri prezintă legenda construirii acestui val, care ar fi fost ridicat de către împăratul roman Traian pentru a-și proteja armata și granițele României.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra descrierii naturii și a istoriei României, sugerând că Valul lui Traian este un simbol al puterii și al forței naționale. Alecsandri sugerează că România are o istorie bogată și oameni puternici, care au luptat pentru libertate și independență, și că această luptă continuă și astăzi.

În final, poezia încheie cu un apel la unitate și la recunoașterea valorii istoriei și culturii naționale. Alecsandri sugerează că România este o țară cu o istorie și cultură bogate, care trebuie să fie apreciate și respectate de toți cei care o locuiesc. Prin urmare, poezia îndeamnă la păstrarea valorilor și tradițiilor naționale, la respectarea istoriei și culturii României și la unitatea poporului român.

În general, „Valul lui Traian” este o poezie evocativă și plină de sensibilitate, care surprinde frumusețea și forța națională a României, prin intermediul legendei și a istoriei Valului lui Traian. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece tema istoriei și a culturii naționale rămân subiecte universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.