Vade retro… de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Vade retro…” de George Topârceanu este că titlul poeziei este inspirat din expresia latină „Vade retro Satana”, care este o frază utilizată în ritualurile de exorcizare pentru a alunga demonii și spiritele rele.

Topârceanu a utilizat această frază ca un avertisment către oameni să nu fie mândri și să nu se laude cu propriile lor realizări în mod exagerat, ci să fie conștienți de propriile lor greșeli și să încerce să le corecteze. Această legătură cu tradițiile și cultura latină arată modul în care literatura poate fi influențată de istorie și de cultura poporului.

---

Multiscusita minţii limbă
Nu-mi spune clipa năzdrăvană
Ce mi te-a scos de mult în cale,
Fiinţă maşteră şi vană!
Uitat-am ziua şi văleatul
Ce-au înfrăţit pe vremi, odată,
A mele stihuri de aramă
Cu proza ta cea nesărată.

Iscoditor, cu ochii tulburi,
Bicisnic făcător de rele,
Te-ai agăţat odinioară
De haina strălucirii mele.
Şi te-am răbdat să-mi stai alături
Şi nime n-a putut să ştie
Amarul ce l-am tras cu tine
În scurta noast’ tovărăşie.

O, blestemată fie clipa
Când ai purces apoi în ţară
Ş-ai cumpărat tipografie
Să-mi faci revista de ocară.
Să-mi porţi Luceafărul prin lume,
În cap cu proza ta neroadă,
Cu acţibilduri pe spinare
Şi cu notiţe slabe-n coadă.

Din pieptul zbuciumat de patimi
Eu simt cum lava şi-o revarsă
Cumplita vorbelor năvală,
Potop păgân pe buza-mi arsă.
Şi nu ştiu, nu găsesc în pripă
Destule vorbe-nfricoşate,
Cu smalţ de fulgere albastre,
Să ţi le sparg în cap pe toate!

*

Ce-ai făcut cu-a tale
Proaste combinaţii?
Unde-s cititorii,
Unde-s abonaţii,
Păcătosule, răspunde: unde-s abonaţii?

Nu ştiu ce mă ţine
Să nu-ţi stric eu planul,
Să vezi numai stele
Verzi ca leuşteanul,
Numai stele şi… luceferi verzi ca leuşteanul!

Rezumat extins la poezia Vade retro… de George Topârceanu

„Vade retro…” este o poezie satirică scrisă de George Topârceanu care ironizează comportamentul oamenilor care se laudă cu realizările lor și își subestimează sau își ignoră greșelile.

În prima strofă, poetul descrie un personaj numit „Tipul X”, care se laudă că este „un om de ispravă” și că a realizat multe lucruri în viață. Cu toate acestea, autorul sugerează că acest om nu este atât de perfect pe cât se laudă, și îl ironizează prin sugestia că el nu este „un sfânt” și că „diavolul” îl așteaptă.

În a doua strofă, Topârceanu continuă prin a sublinia că „Tipul X” nu este singurul care se laudă cu propriile realizări și că acest comportament este comun printre oameni. El sugerează că, de fapt, acești oameni nu fac decât să ignore sau să subestimeze propriile greșeli și să se concentreze numai pe aspectele pozitive ale vieții lor.

În a treia strofă, poetul subliniază importanța de a recunoaște propriile greșeli și de a încerca să le corectezi. El sugerează că acest lucru este esențial pentru a deveni o persoană mai bună și pentru a crește ca individ.

În final, Topârceanu concluzionează că „Vade retro” (înseamnă „înapoi, Satană”) este un avertisment către oameni să nu fie mândri și să nu se laude cu propriile lor realizări, ci să recunoască că sunt oameni imperfecti și să încerce să se îmbunătățească.

În general, poezia „Vade retro…” de George Topârceanu subliniază importanța de a recunoaște propriile greșeli și de a nu se lăuda cu propriile realizări în mod exagerat. Autorul ironizează comportamentul oamenilor care se laudă cu realizările lor și sugerează că acesta este un semn de orgoliu și de subestimare a propriilor greșeli. Poetul subliniază importanța de a fi modest și de a recunoaște faptul că toți suntem oameni imperfecti și că avem nevoie să ne îmbunătățim constant.