Vă mulţumesc de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Vă mulțumesc” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost compusă inițial ca o cântec, fiind inclusă în albumul său muzical „Eu sunt vinovatul” din 1988. Poezia a devenit ulterior una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Păunescu, fiind considerată un exemplu remarcabil de poezie lirică.

De asemenea, poezia „Vă mulțumesc” a fost un omagiu adus de către Păunescu oamenilor importanți din viața sa, care i-au influențat parcursul profesional și personal. Printre aceștia se numără poetul și politicianul Corneliu Coposu, dar și alte personalități din lumea culturală și artistică.

În plus, poezia este cunoscută și pentru versurile sale puternice, care exprimă recunoștința și mulțumirea lui Păunescu pentru ajutorul și sprijinul primit de la aceste persoane. Aceste versuri au devenit unele dintre cele mai cunoscute citate ale lui Păunescu, fiind folosite frecvent în contexte de apreciere și recunoaștere.

---

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.
 
Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.
 
Sunteţi atât de tânăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.
 
Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.
 
Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, „nu de justificări”,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.
 
Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ’72, ţin minte: „Acum ori niciodată!”
 
De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.
 
Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.
 
Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.
 
În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.
 
Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.
 
Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.
 
Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.
 
Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,
Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

Rezumat extins la poezia Vă mulţumesc de Adrian Păunescu

Poezia „Vă mulțumesc” de Adrian Păunescu este o meditație lirică asupra recunoștinței și a aprecierii față de persoanele care au influențat pozitiv viața poetului. Poezia exprimă sentimentele profunde ale lui Păunescu pentru aceste persoane și îi mulțumește pentru toate lucrurile bune pe care le-au făcut pentru el.

Poezia începe prin descrierea unui peisaj natural, cu imagini ale pădurii și ale apelor, sugerând astfel că persoanele pe care le mulțumește poetul sunt la fel de importante ca natura. Poeții își exprimă recunoștința față de aceste persoane, sugerând că fără ajutorul și sprijinul lor, viața lor nu ar fi fost la fel de frumoasă și împlinită.

În continuare, poetul meditează asupra trecutului și a propriilor sale trăiri. El își exprimă gratitudinea față de persoanele care l-au ajutat să învețe și să crească, iar această recunoștință este descrisă ca fiind unul dintre cele mai importante lucruri din viața sa.

Poezia culminează cu o serie de meditații asupra naturii umane și a conexiunii dintre oameni. Poeții își exprimă convingerea că oamenii trebuie să fie recunoscători unii față de ceilalți și să se sprijine reciproc, pentru a putea găsi sensul și semnificația existenței lor. Poezia se încheie cu o meditație asupra ideii că recunoștința este unul dintre cele mai importante sentimente umane și că trebuie să fim mereu conștienți de importanța acesteia în viețile noastre.

Poezia „Vă mulțumesc” este o meditație profundă asupra recunoștinței și a aprecierii umane, care dezvăluie trăirile și emoțiile intense ale lui Adrian Păunescu față de persoanele care l-au influențat pozitiv în viață. Poezia pune accentul pe importanța relațiilor umane și a conexiunii dintre oameni, și sugerează că recunoștința este esențială pentru trăirea unei vieți împlinite.

Un fapt divers interesant despre poezia „Vă mulțumesc” este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1994, în volumul „Cărticică de seară”. Poezia a fost bine primită de către publicul larg și de către criticii literari, fiind considerată una dintre cele mai frumoase poezii ale lui Adrian Păunescu.