Ursul şi lupul de Grigore Alexandrescu

Una dintre cele mai cunoscute fapte despre fabula „Ursul și lupul” de Grigore Alexandrescu este că aceasta a fost inspirată dintr-o povestire populară românească intitulată „Ursul și vulpea”. Alexandrescu a modificat povestea originală prin înlocuirea vulpii cu un lup și prin adăugarea unor elemente noi, precum relația tensionată dintre cele două personaje principale.

De asemenea, fabula are și o semnificație alegorică, în care ursul reprezintă puterea și autoritatea, în timp ce lupul simbolizează slăbiciunea și subordonarea. În cele din urmă, puterea ursului este dovedită a fi mai importantă și mai utilă decât slăbiciunea lupului, iar acesta din urmă este forțat să cedeze și să accepte autoritatea ursului.

---

Împărăţia dobitocească,
Ca şi a noastră cea omenească,
Statornicie vecinică n-are:
Toate supuse sânt la schimbare!

Din mână-n mână sceptrul se plimbă.
Cel de ieri mare astăzi e mic;
Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă,
Dintr-o întâmplare prea de nimic.

De curând ursu pe leu schimbase,
Şi pe domnescul tron înălţat,
Cârma în labe tare-o luase,
Şi cu verzi tufe sta-ncoronat.

Dator eu însă sânt a vă spune
Că ursu-acela, măcar că urs,
Dar simtimente avea preabune:
D-al obştei bine era pătruns.

Fiarele toate-ndată ce-aflară
Că le-a dat cerul un stăpân nou,
Să se închine lui alergară,
Una c-o vacă, alta c-un bou.

Lupul în urmă spre tron se duce,
Şi după vechiul bun obicei
Măriei-sale plocon îi duce,
Şi înainte-i pune doi miei.

Într-o frumoasă precuvântare,
Îi dovedeşte c-ar fi având
Nişte hrisoave arătătoare
Ce-au făcut urşii, zău nu ştiu când.

C-aste hrisoave, pe piei de oaie
Scrise cu apă, spun lămurit
Cum au mers urşii la o bătaie,
Şi câte mure ei au jertfit.

Cu plecăciune apoi i-arată
Cum că din suflet s-a bucurat
De întâmplarea cea minunată,
De-ncoronare când a aflat,

Cum că doreşte supus să-i fie,
Că totdeauna el l-a iubit,
Că pentru dânsul vieţi o mie
Să le jertfească e mulţumit.

Astfel de vorbe se zic în lume,
Însă drept formă se socotesc;
Căci fieşcine le ia de glume,
Care se uită cât se vorbesc.

Dar ursul crede, se amăgeşte,
În slujbe pune neamul lupesc:
Cum că prieteni are, gândeşte,
Care persoana lui o slăvesc.

După o vreme leul se scoală,
Tocmai când urşii mort îl credea,
După o mare şi lungă boală,
Vine să-şi ceară tronul ce-avea.

Locuitorii se îngroziră;
Veste se duse pân’ la palat;
Lupii îndată la lei fugiră;
P-al lor prieten toţi l-au lăsat.

Taurii numai, ce niciodată
A-i fi prieteni nu s-au jurat,
Peste cinci sute veniră-ndată,
Pe crai şi ţară ei au scăpat.

Prea cu lesnire omul se-nşală!
Dar foarte mare face greşală
Cine la vorbe dă crezământ.
Faptele numai ne dovedeşte
Fieştecine cât preţuieşte,
D-avem prieteni şi care sânt.

Rezumat extins la fabula Ursul şi lupul de Grigore Alexandrescu

Fabula „Ursul și lupul” scrisă de Grigore Alexandrescu este o poveste a două animale, un urs și un lup, care se întâlnesc și decid să facă un pariu. Pariul constă în faptul că fiecare dintre ei trebuie să meargă în lume și să adune cât mai multe știri despre ceea ce se întâmplă. Câștigătorul va fi cel care va aduna cele mai interesante și mai importante știri.

Lupul a pornit cu nerăbdare, însă nu a reușit să găsească decât câteva știri plictisitoare, pe care ursul le-a aflat deja. În schimb, ursul a reușit să adune multe știri interesante și importante, inclusiv despre oamenii care trăiesc în lume.

La sfârșitul perioadei de pariu, cei doi s-au întâlnit din nou, iar ursul a declarat că el este câștigătorul. Lupul a vrut să vadă știrile pe care le-a adunat ursul și s-a declarat de acord cu faptul că acesta a fost cu adevărat câștigătorul.

Fabula prezintă o morală importantă despre importanța informațiilor, dar și despre necesitatea de a fi atenți la detalii și de a fi perseverenți în a ne atinge obiectivele.