Ursul la priseci de Alecu Donici

Fabula „Ursul la priseci” de Alecu Donici este o poveste amuzantă, dar cu o morală profundă. În această fabulă, un urs intră într-o prisacă, crezând că poate mânca miere fără să fie observat de albine. Cu toate acestea, ursul este prins în colmii de ceară și este nevoit să aștepte până când cei care îl urmăresc îl prind.

Moralitatea acestei fabule este aceea că acțiunile noastre au consecințe și trebuie să fim atenți la ceea ce facem, deoarece poate exista întotdeauna cineva care să ne observe și să ne prindă în fapt. De asemenea, fabula ne învață că nu putem avea mereu ceea ce ne dorim și că trebuie să fim mulțumiți cu ceea ce avem deja.

În final, fabula „Ursul la priseci” de Alecu Donici este o poveste amuzantă și plină de învățăminte utile, care poate fi apreciată de toate vârstele.

---

La o alegere, făcută după legi
Ce dobitoacele povăţuiesc din veci,
Pe urs l-au fost ales nazâr peste priseci,
Deşi s-ar fi putut un alt, oricare fie,
Să prindă o aşa cam grea dregătorie.

Căci ursul dacă dă de miere,
Apoi se-ncurcă-n socotele.
Dar pasă tu de cere
La fiare rânduiele!..

Oricine au dorit să intre-n aşa post,
Nevrednic, defăimat de către toţi au fost

Şi parcă înadins
Asupra ursului majorita s-au strâns.
Toţi l-au heretisit,
Iar el au mulţumit,

Ba încă la cei mari şi labele au lins.
Dar răul în priseci curând s-au dezvelit;
Căci ursul, cum au mers la tact, s-au apucat

De curăţit, de retezat
Şi, drept, oricare stup în labă-i au intrat
L-au scos de tot curat,
Iar mierea la bârlog mergea necontenit,

Pân’ ce la sfat s-au dat de ştire
Şi s-au orânduit

La faţa locului pe forme desluşire.
Au mers, au cercetat, au scris, au lămurit,
Dar mierea n-au înapoit;
Iar ursul de pe loc
S-a şi trimis surghiun pe iarnă la bârlog.

El în singurătate

Îşi suge labele mult pline de păcate.
Şi, ca un călător pe mare,
Aşteaptă vântul cel de cale.

Nici nu mai zic nimică:
De urşi mi-i tare frică.

Rezumat extins la fabula Ursul la priseci de Alecu Donici

Fabula „Ursul la priseci” de Alecu Donici are ca personaj principal un urs care în timpul unei plimbări prin pădure descoperă un câmp de porumb și începe să se hrănească cu roadele acestuia. În timp ce se bucura de savoarea porumbului, ursul îi observă pe niște oameni care se apropiau și își dă seama că trebuie să se ascundă. În acest scop, se gândește să se ascundă într-un butuc de vie, dar nu reușește să încapă în el.

Deși ursul reușește să se ascundă într-un pom de piersic, își dă seama că nu poate să se odihnească acolo din cauza insectelor și a fructelor care îl împiedică să se așeze confortabil. În cele din urmă, ursul ajunge să se ascundă într-un șanț, dar este găsit de oameni și este obligat să fugă din nou. În cele din urmă, el găsește un lac și se ascunde sub apă, iar oamenii îl pierd din vedere și pleacă.

Această fabulă ilustrează ideea că există momente în viață când trebuie să fii precaut și să găsești o modalitate de a-ți proteja interesele și de a evita pericolele. De asemenea, ea arată că uneori soluțiile la problemele noastre pot fi mai simple decât ne-am așteptat.