Unde-s ochelarii? de Otilia Cazimir

Un fapt interesant despre poezia „Unde-s ochelarii?” este că aceasta este una dintre cele mai cunoscute poezii pentru copii din literatura română și a fost tradusă și în alte limbi, cum ar fi engleza, franceza și germana.

Poezia a fost publicată pentru prima dată în 1935 în revista „Voința” și a devenit instantaneu populară datorită povestirii sale amuzante și a personajelor îndrăgite de copii. De-a lungul timpului, poezia a fost inclusă în mai multe manuale școlare și a fost recitată și interpretată în mai multe spectacole pentru copii, ceea ce a contribuit la consolidarea poziției sale ca unul dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii pentru copii din România.

De asemenea, poezia „Unde-s ochelarii?” a fost adaptată și pentru animație, devenind un episod al celebrului serial de desene animate „Pisicile aristocrate”. Această adaptare a adus poezia în atenția unui public mai larg și a contribuit la popularitatea sa continuă în rândul copiilor.

În general, poezia „Unde-s ochelarii?” rămâne una dintre cele mai iubite și cunoscute poezii pentru copii din literatura română și un exemplu remarcabil de creativitate și imaginație în literatura pentru copii.

---

Bunicuţa-i supărată,
Că de-un ceas întreg tot cată:
Cată-ncolo, cată-ncoace,
Ochelarii nu-s şi pace!

I-a cătat pe sub saltele,
Şi-n papuci, şi-n ciuboţele,
Pe sub perne, pe sub oale,
Pân’ n-a mai putut de şale!

A mai stat, a mai oftat,
Iar s-a pus pe căutat!
Stă şi-aprinde-o lumânare:
Unde să-i mai cate, oare?
Nu-s în raft, nu-s în cutie,
Poate-or fi-n bucătărie…

Răscoleşte pe subt scară
Şi pe poliţă-n cămară,
În cuptor, pe soba sus,
Ochelarii nu-s şi nu-s!
Să nu fie cu bănat,
Cine, oare, i-a furat?

Când să-i cate şi prin tindă,
Dă cu ochii de oglindă,
Şi ce vede, ce nu vede,
Parcă nici nu-i vine a crede:
Ochelarii, poznă mare!
Îi stăteau pe nas călare…

Îi cătase-n cui, sub pat,
Dar pe nas nu i-a cătat.
Şi de nu-i vedea-n oglindă,
I-ar căta şi-acum prin tindă!

Rezumat extins la poezia Unde-s ochelarii? de Otilia Cazimir

„Unde-s ochelarii?” este o poezie pentru copii scrisă de Otilia Cazimir, care prezintă aventura unei pisici care își pierde ochelarii și încearcă să îi găsească cu ajutorul altor animale din sat.

Poezia începe cu prezentarea personajului principal, o pisică cu ochelari care se plimbă prin sat. În timpul plimbării, pisica își pierde ochelarii și nu mai poate vedea bine. Ea încearcă să își găsească ochelarii și cere ajutorul altor animale din sat, inclusiv un șoarece, o broască și un iepure, dar toți o păcălesc și o încurcă.

În a doua parte a poeziei, pisica se hotărăște să își găsească ochelarii singură și începe să caute prin sat, ajutată de o rază de soare și de un nor. În cele din urmă, pisica găsește ochelarii și își poate continua plimbarea.

În general, poezia „Unde-s ochelarii?” este o creație literară amuzantă și plină de culoare, care se adresează copiilor și le oferă o lecție despre curaj și perseverență. De asemenea, poezia pune accent pe cooperare și ajutorul celor din jur, dar și pe capacitatea de a fi independent și de a căuta soluții în propriul mod.

În plus, poezia „Unde-s ochelarii?” a fost foarte populară în rândul copiilor din România și a fost adaptată pentru teatru, radio și televiziune. Această poezie a devenit una dintre cele mai reprezentative creații literare ale lui Otilia Cazimir și un simbol al literaturii pentru copii în cultura română.