Un imn preasfintei gramatice de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Un imn preasfintei gramatice” este legat de contextul social și cultural al perioadei în care a fost scrisă. În acea perioadă, România era în plin proces de modernizare și dezvoltare, iar educația și cultura erau văzute ca fiind fundamentale pentru progresul țării.

În acest context, George Coșbuc a scris această poezie ca un omagiu adus gramaticii și importanței acesteia în educație și cultură. Într-un moment în care educația formală era încă rară și oamenii erau adesea analfabeți, poezia lui Coșbuc a promovat ideea că cunoașterea gramaticii este fundamentală pentru a înțelege și a comunica în lumea modernă.

De asemenea, este interesant de menționat că poezia „Un imn preasfintei gramatice” a devenit una dintre cele mai populare poezii ale lui George Coșbuc și a fost studiată și apreciată în școlile din România de-a lungul timpului. Această poezie a reprezentat o sursă de inspirație pentru mulți elevi și a contribuit la promovarea valorilor educației și culturii în societatea românească.

---

Te salut pe tine, – articol cauzal şi omogen,
Indirect contras în fraza cu subiectul epicen!
Voi, interjecţiuni concrete şi-optative principale,
Rădăcini prin apoziţii singular adjectivale,
Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor,
Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor,
Vă salut! Şi tot asemeni te salut, o, prezumtive,
Număr genitiv în cazul numelor intranzitive.
Tu, obiect concret şi simplu, tu, circumstanţial de loc,
Locativ pasiv, conjuncţii, complimente reciproc!
Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine,
Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine?
Cardinale – acuzative, virgulă şi period,
Două puncte – adversative strict coordonate-n mod
Şi superlativ prezinte derivat din vocative,
Prin vocala secundară cu terminaţiuni pasive,
Declinări adverbiale negative-n absolut
Cu perfecte – adversative sufixate-n atribut,
Relativ invers compuse prin adverbe ca moţiune,
Pozitiv improprii-n număr, ori neutre, ori comune,
Mod superlativ generic omonim adversativ,
Plenison ca negaţiune, iar în fond apelativ
Cu prefix şi cu gerunzii posesivo – cardinale,
Morfologice prin sunet şi prin stări adverbiale.
Daţi cu fuga sinonime prin funcţiune şi raport,
Că mai-mult-decât-perfectul lui Cipar acum e mort!
Dar în locu-i înviară prezumtive şi oblice
Şi-un dubitativ pro – contra ortografico – propice.
Propoziţii şi-apoziţii ce ne-arată rupt anume
Locul timpului şi cauza modului unui pronume
Prefixat dintr-un adverb feminin cu derivate
Prin triftongii declinării verbelor neregulate.
Ce-aţi făcut, o, voi ai ţării prea războinici voievozi,
Pentru înaintarea noastră? V-aţi luptat nişte nerozi
Cu tătari, cu turci, cu unguri? Luptă-i asta? Alte lupte
Purtăm noi, mai glorioase, cu învingeri neîntrerupte,
Cu negaţii şi-afirmaţii şi-optativul indirect,
Al interogării proprii şi-al pasivului perfect.
Iată, se deschide cerul şi dintr-însul cad nespuse
Şi contrarii şi contrase şi opuse şi compuse
Cu diftongi şi relative, şi-ablative, şi vibrante,
Şi jumări şi fleici şi-ntreaga tabără de consonante:
Labiale şi dentale şi nazale şi minuni,
Ps! br! hr! he! ho! ha, huide, şi alte asemeni conjuncţiuni,
Către, spre, prin, la, în, peste, de la, din şi-ntr-un ulcior
Joac-o sârbă vocativul unison într-un picior
Cu funcţiuni şi cu rapoarte şi-alergând în fund li-e ţelul
Spre azbuchevedeglagoldobreiestjivetezelu
Şi-o harababură sfântă văd, mă tulbur, cad, mă-nchin:
Să trăiască-n veci sintaxa! Aleluia şi amin!

Rezumat extins la poezia Un imn preasfintei gramatice de George Coşbuc

„Un imn preasfintei gramatice” este o poezie scrisă de George Coșbuc în care autorul își exprimă admirația față de gramatică și importanța acesteia în viața omului.

Poezia începe cu o descriere a gramaticii ca fiind „preasfântă” și „cea mai sfântă știință”, care este fundamentală pentru cunoașterea și înțelegerea lumii. George Coșbuc susține că gramatica este „cartea de căpătâi” a învățăturii și că este o necesitate pentru orice persoană care dorește să aibă o cunoaștere completă și precisă a lumii.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra importanței gramaticii în viața socială și culturală a omului. Autorul susține că gramatica este fundamentală pentru comunicare și că este cheia către o exprimare clară și precisă a gândurilor și ideilor. George Coșbuc ilustrează această importanță prin exemple concrete de greșeli de gramatică care pot duce la interpretări greșite și la neînțelegeri.

În ultima strofă, poezia surprinde cu o mare sensibilitate și imaginație bucuria pe care o simte autorul în fața gramaticii. George Coșbuc descrie gramatica ca fiind o „lumină cerească” care îi luminează calea și îi oferă o înțelegere mai profundă și mai precisă a lumii. Autorul exprimă o admirație profundă față de gramatică și consideră că aceasta ar trebui să fie prețuită și sărbătorită pentru importanța sa în viața omului.

În general, „Un imn preasfintei gramatice” este o poezie sensibilă și poetică, care surprinde cu imaginație și delicatețe importanța gramaticii în viața omului și în cunoașterea lumii. Este o poezie care transmite un mesaj puternic despre importanța comunicării clare și precise, și care promovează valorile educației și culturii. Este o contribuție importantă la literatura română și o sursă de inspirație pentru cei care apreciază și prețuiesc cunoașterea și cultura.