Umbre la Iaşi de Adrian Păunescu

Poezia „Umbre la Iaşi” de Adrian Păunescu a fost scrisă în anul 1978, în perioada comunistă din România. Deși poezia nu face referire explicit la politica sau la evenimentele din acea perioadă, ea poate fi citită ca o reacție la condițiile sociale și culturale ale momentului.

De asemenea, poezia „Umbre la Iaşi” a devenit un simbol al orașului Iași și unul dintre cele mai cunoscute și îndrăgite poezii ale lui Adrian Păunescu. Ea a fost interpretată și înregistrată de mulți artiști români, precum Mircea Vintilă, Paula Seling și Fuego, și este recunoscută pentru descrierea sa vibrantă și emoționantă a orașului.

Aud pe-aici, pe lângă mine paşi
Vin voci străvechi să cânte şi să mustre,
Un paradis e îngropat la Iaşi
Sub străjuirea umbrelor ilustre.
 
Vin voievozi cu degete subţiri
Un stins condei îşi plânge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
 
Alecsandri va regăsi discret
Durerea şi misterul din talangă
Şi lângă umbra marelui poet
Va creşte metafizica lui Creangă.
 
Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicţionaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-şi coase orice petic.
 
Sânt clipe, uneori, sânt zile chiar,
Când vin fantomele de cai în tropot,
Atunci Moldova toată-i un altar
Proteguit de fiecare clopot.
 
Întregul Iaşi e desenat frumos
Şi orice pas al frunzelor rămâne
De parcă, el e dintr-un nobil os
Biblioteca Patriei Române.
 
Arhitectura lui e de amurg,
E o chindie fiecare casă
De-atâtea umbre ce din vremuri curg
Întregul Iaşi e-o noapte luminoasă.
 
Aici un tei ajunge împărat,
Şi o bojdeucă intră în legendă,
Aici, pereţii au încorporat
O stare genială permanentă.
 
Aici, mai dulce curge vinu-n teasc
Şi om mai bun ca moldoveanul nu e
Aici, chiar şi copii când se nasc
În faşă au proiectul de statuie.
 
Eterni sânt toţi în fiecare zi
De struguri veşnici fumegă povarna.
Ca o-nflorire de mitropolii
Îşi regăseşte ziua sfântă iarna.
 
E ziua de unire dintre fraţi,
Când Iaşul a ales cu bărbăţie
Decât fruntaş între înstrăinaţi,
Mai bine-al doilea-ntr-o Românie.
 
De ce-au ales nu Iaşi, ci Bucureşti,
În fond, întregul Iaşi era un templu?
Voi, clăditori ai soartei româneşti,
Purtarea Iaşului e un exemplu.
 
Şi umbrele ilustre care vin
Să scuture de orice rele piatra,
Încuviinţează pasul spre destin
Şi laudă acestei patrii vatra.
 
Şi mai ştiau acei ce-au acceptat
Că Iaşu-i Iaşi, că nu-l sfarmă timpul,
Că zeii unui neam neînfricat,
Aici la Iaşi şi-au hotărât Olimpul.

Rezumat extins la poezia Umbre la Iaşi de Adrian Păunescu

„Poezia Umbre la Iaşi” de Adrian Păunescu este un poem liric care descrie frumusețea orașului Iași, al doilea cel mai mare oraș din România, văzut prin ochii poetului. Poezia începe cu o descriere a orașului, cu străzile sale pavate, clădirile istorice și grădinile pline de flori.

În continuare, poetul face o incursiune în trecutul orașului, evocând personalități istorice precum Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, Grigore Ureche și Ion Creangă, care au trăit sau au vizitat Iașiul și care au lăsat o amprentă puternică în cultura română.

Poezia continuă cu o analiză a stării actuale a orașului, cu problemele și provocările sale, dar și cu frumusețea și autenticitatea sa. Adrian Păunescu se referă la faptul că orașul este plin de contrasturi, de la piața aglomerată și zgomotoasă la liniștea parcurilor și grădinilor, dar că aceste diferențe contribuie la farmecul și personalitatea orașului.

În final, poetul reflectă asupra locului său în oraș și în lume și concluzionează că, indiferent de greutățile și provocările vieții, Iașiul rămâne un oraș fermecător și plin de viață, care merită să fie iubit și apreciat.

Poezia „Umbre la Iaşi” este scrisă într-un stil liric, cu versuri libere și metafore bogate, care exprimă emoțiile și trăirile poetului. Aceasta descrie cu sensibilitate frumusețea și autenticitatea orașului Iași, oferind o imagine detaliată și vividă a acestuia.

În final, „Umbre la Iaşi” este o poezie despre iubirea și aprecierea pentru orașul natal, care ilustrează frumusețea și bogăția culturală și istorică a României.