Umbra Lui Mircea de Grigore Alexandrescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Umbra lui Mircea” de Grigore Alexandrescu este acela că aceasta a fost o sursă de inspirație pentru numeroși scriitori și poeți români din perioada modernă. Poezia a fost adesea citată și folosită ca referință în discursuri și scrieri despre moștenirea culturală și spirituală a poporului român și a devenit un simbol al luptei eroice și al mândriei naționale.

Un alt fapt interesant este acela că poezia a fost publicată pentru prima oară în anul 1856, într-o perioadă în care mișcarea națională românească se afla în plină dezvoltare. În această perioadă, mulți scriitori și intelectuali români căutau să își exprime în scris sentimentele de mândrie națională și de dorință de independență față de puterile străine.

Prin versurile sale, „Umbra lui Mircea” a reușit să surprindă spiritul național al epocii și să îi încurajeze pe români să își păstreze legătura cu trecutul lor glorios și să își amintească de valorile și tradițiile lor culturale. Această poezie a avut un impact profund asupra mișcării naționale românești și a devenit o sursă de inspirație și de încurajare pentru lupta românilor pentru independență și pentru afirmarea identității lor naționale.

---

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc.

Dintr-o peşteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară:
De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor;
Muşchiul zidului se mişcă… pîntre iarbă să strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.

Este ceasul nălucirei; un mormînt se desvăleşte,
O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc…
Iese… vine către ţărmuri… stă… în preajma ei priveşte…
Rîul înapoi se trage… munţii vîrful îşi clătesc.

Ascultaţi!… marea fantomă face semn… dă o poruncă…
Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez…
Glasul ei se-ntinde, creşte, repetat din stîncă-n stîncă,
Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.

Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,
Şi puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuţi mari, fapte cumplite îţi sînt ţie cunoscute,
Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?

Este el, cum îl arată sabia lui şi armura,
Cavaler de ai credinţei, sau al Tibrului stăpîn,
Traian, cinste a Romei ce se luptă cu natura,
Uriaş e al Daciei, sau e Mircea cel Bătrîn?

Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează.
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,
Unul altuia îl spune; Dunărea se-nstiinţează,
Ş-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.

Sărutare, umbră veche! priimeşte-nchinăciune
De la fiii României care tu o ai cinstit:
Noi venim mirare noastră la mormîntu-ţi a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit.

Rîvna-ţi fu neobosită, îndelung-a ta silinţă:
Pînă l-adînci bătrîneţe pe români îmbărbătaşi;
Însă, vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorinţă,
Ş-al tău nume moştenire libertăţii să îl laşi.

Dar cu slabele-ţi mijloace faptele-ţi sînt de mirare:
Pricina, nu rezultatul, laude ţi-a cîştigat:
Întreprinderea-ţi fu dreaptă, a fost nobilă şi mare,
De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat.

În acel locaş de piatră, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gîndeşti poate la norodul ce-ai iubit,
Cîtă ai simţit plăcere cînd a lui Mihai soţie
A venit să-ţi povestească fapte ce l-a strălucit!

Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură
Ce un uriaş odată în războaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,
Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat.

Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite,
Însă triste şi amare; legi, năravuri se-ndulcesc:
Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite
În gîndire şi în pace drumul slavei îl găsesc.

Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubeşte,
Şi ai lui sîngeraţi dafini naţiile îi plătesc;
E a cerului urgie, este foc care topeşte
Crîngurile înflorite, şi pădurile ce-l hrănesc.

Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeşte,
La apus se adun norii, se întind ca un veşmînt;
Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte;
Tot e groază şi tăcere… umbra intră în mormînt.

Lumea e în aşteptare… turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc;
Şi-ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc.

Rezumat extins la poezia Umbra Lui Mircea de Grigore Alexandrescu

„Umbra lui Mircea” este o poezie scrisă de Grigore Alexandrescu și publicată în anul 1856 în volumul său de poezii intitulat „Poezii”. Poezia este o meditație poetică despre trecutul glorios al poporului român și despre moștenirea pe care acesta o poartă în continuare.

Poezia începe cu o descriere a unei scene de luptă, în care Mircea cel Bătrân, marele domnitor al Țării Românești, se află în fruntea oștii sale și luptă împotriva turcilor. Alexandrescu subliniază vitejia și curajul lui Mircea și sugerează că acesta este un simbol al luptei eroice a poporului român împotriva inamicilor săi.

Mai apoi, poetul sugerează că această luptă și curajul lui Mircea au rămas vii în memoria poporului român și au devenit o parte integrantă din moștenirea sa culturală. El subliniază faptul că poporul român își poartă trecutul și moștenirea cu mândrie și că acestea reprezintă o sursă de inspirație și de înălțare spirituală.

În final, Alexandrescu subliniază faptul că această moștenire culturală și spirituală poate fi o sursă de putere și de unitate pentru poporul român, sugerând că este important să ne păstrăm legătura cu trecutul nostru și să înțelegem valorile și tradițiile noastre culturale.

În ansamblu, „Umbra lui Mircea” este o poezie profundă și meditativă care explorează tema moștenirii culturale și spirituale a poporului român. Poezia subliniază importanța de a ne păstra legătura cu trecutul nostru și de a ne înțelege moștenirea culturală și spirituală, sugerând că acestea pot fi o sursă de putere și de înălțare spirituală pentru poporul român. Prin versurile sale elegante și poetice, poemul evidențiază talentul și geniul literar al lui Grigore Alexandrescu, fiind un exemplu notabil de artă poetică și de meditație asupra moștenirii culturale și spirituale a poporului român.