Umbră de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Umbră” de George Coșbuc este că a fost inspirată de o întâmplare reală. În anul 1904, George Coșbuc a mers în vizită la un prieten care locuia la marginea unui sat din zona Vlăsiei, iar pe drumul înapoi, în noaptea cu lună plină, a întâlnit o femeie care își ducea copilul la spital. Această întâmplare l-a inspirat să scrie poezia „Umbră”, în care femeia cu pruncul devin simboluri ale greutăților și suferințelor oamenilor săraci din satele românești.

Dacă tu vei căuta
Să se nalţe pacinic fumul
Jertfei tale, nu uita
Că, de ai spre soare drumul,
Umbra este-n urma ta.
 
Rob tăcut, pe care-l cheamă
Domnul său c-un gest tăcut,
Ia aminte plin de teamă
Orice gest i-ar fi făcut
Şi de toate ţine seamă.
 
Umbra-i robul, când urmezi
Drumul tău spre soare ţintă:
Nu te supăra n-o vezi;
Chipul ţi-e în lumină sfântă,
Şi-n lumină înaintezi.
 
Dar când vii de dimpotrivă
Soarelui, ea-i sfetnic rău:
Stăruind nemilostiva,
Să-nnopteze chipul tău,
Ce supărăcioasă fi-va!
 
Umbră, soare-al jertfei fum!
De prisos mi-e tâlcul, dacă
N-ai putut să-l prinzi. Şi-acum
Poţi s-alegi! Eşti cel ce pleacă,
Eu sunt cel de mult pe drum.

Rezumat extins la poezia Umbră de George Coşbuc

Poezia „Umbră” de George Coșbuc este un monolog liric adresat umbrei, fiind o meditație asupra naturii umane și a trecerii timpului.

În prima strofă, poetul se adresează umbrei spunându-i că, spre deosebire de om, ea nu are un scop clar în viață și că nu trebuie să-și facă griji pentru viitor. În schimb, omul este limitat de durata vieții sale și de presiunea de a-și găsi un scop în această perioadă limitată de timp.

În a doua strofă, poetul explorează tema trecerii timpului și a efemerității vieții omenești. El afirmă că, la fel ca și umbra, oamenii trec prin lume fără a lăsa urme durabile și că, la finalul vieții, rămân doar amintirile celor care i-au iubit.

În final, poetul conchide că, în ciuda faptului că omul este limitat de timp și că trece prin lume fără a lăsa o amprentă durabilă, trebuie să își găsească un scop în viață și să își trăiască fiecare zi la intensitate maximă.

Astfel, poezia „Umbră” explorează teme universale cum ar fi efemeritatea vieții, trecerea timpului și nevoia umană de a găsi un sens în viață.