Tunsul de Vasile Alecsandri

Un fapt divers despre poezia „Tunsul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă în anul 1852, într-o perioadă în care moda tunsorilor era una importantă în viața socială a vremii. Alecsandri își exprimă în această poezie opiniile personale asupra tunsorii, subliniind importanța naturalității și a simplității în aparență.

Poetul face o critică subtilă la adresa unor tunsori sofisticate și pretențioase, sugerând că oamenii ar trebui să aprecieze frumusețea naturală a părului și să nu se lase influențați de moda zilei. Poezia „Tunsul” a fost una dintre cele mai populare lucrări ale lui Alecsandri, fiind recunoscută ca o capodoperă a literaturii române.

Vestea-n ţară a ajuns
De un hoţ cu nume Tuns,
Că prin codri a ieşit
De şase-ntovărăşit,
Toţi voinici, aleşi panduri,
Oaspeţi ageri de păduri,
Ce se port din crâng în crâng,
Câţi îl văd, de ei se plâng.
Că nici unde nu gândeşti,
Cu dânsul te întâlneşti
Şi-l auzi zicând cu bine:
„De unde vii, măi creştine?
Din ce sat, din ce oraş?
Luat-ai la drum răvaş
Să nu pătimeşti cevaşi?
Te jur cu pistolu-n piept,
Spune mie tot cu drept,
De ai bani mai multicei,
Dă-mi jumătate din ei,
Că-ţi dau la mână răvaş
Să nu rămâi păgubaş,
Şi cu vreme de-oi trăi,
Până-ntr-unul ţi-oi plăti,
Dar cumva de-oi muri eu,
Ţi-i va plăti Dumnezeu!”
Vai! sărmanul voinicel!
Sărăcuţ, amar de el!
Căci păcatul l-a gonit,
Cu moarte l-a pedepsit!

Rezumat extins la poezia Tunsul de Vasile Alecsandri

„Poezia Tunsul” de Vasile Alecsandri este o creație lirică care explorează tema schimbării și a trecerii timpului prin intermediul simbolului tunsului. Poetul își exprimă tristețea față de trecerea timpului și îmbătrânire, evocând momente din trecut și întrebându-se ce a mai rămas din acea vreme.

Poezia începe cu o descriere a salonului de coafură, unde protagonistul așteaptă să fie tuns. Prin intermediul versurilor, poetul subliniază atmosfera monotonă și tristă a locului, iar prin intermediul simbolului tunsului, evocă trecerea timpului și schimbarea.

În partea a doua a poeziei, Alecsandri evocă momente din trecut, subliniind contrastul dintre vremurile de atunci și prezent. Prin intermediul versurilor sale, poetul exprimă tristețea sa față de trecerea timpului și îmbătrânirea, subliniind importanța trăirii fiecărui moment și a prețuirii vieții.

În final, poetul ajunge la concluzia că nu a rămas nimic din vremurile de altădată, iar prin intermediul versurilor sale, subliniază fragilitatea vieții și nevoia de a prețui fiecare moment. „Tunsul” este o poezie melancolică, care exprimă tristețea față de trecerea timpului și fragilitatea vieții, îndemnând cititorul să prețuiască fiecare moment.

Un fapt interesant despre poezia „Tunsul” este că aceasta face parte din ciclul „Pasteluri”, o colecție de poezii pastorale și idilice ale lui Vasile Alecsandri, care celebrează frumusețea naturii și a vieții rurale. Aceste poezii sunt considerate unele dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii românești și au avut un impact puternic asupra dezvoltării poeziei idilice în România.