Tu iarbă, tot ai mamă? de Grigore Vieru

Poezia „Tu iarbă, tot ai mamă?” de Grigore Vieru a fost dedicată de autor iubitei sale, pe nume Raisa. În acel moment, Vieru se afla la Moscova, unde studia la Universitatea de Stat din Moscova, iar poezia i-a fost inspirată de frumusețea naturii și de dorul pe care îl simțea față de Raisa și de țara sa natală, Moldova.

Poetul a descris această poezie ca fiind „o declarație de dragoste pentru iarbă și pentru viață în general”. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Grigore Vieru și este considerată un simbol al iubirii față de natură și de patrie.

Vezi aici comentariu literar la poezia Tu iarbă, tot ai mamă?

---

Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti.

Tu, floare, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înfloreşti,
De ea îţi aminteşti.

Tu, steauă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când te iveşti,
De ea îţi aminteşti.

Rezumat extins la poezia „Tu iarbă, tot ai mamă?” de Grigore Vieru

Poezia „Tu iarbă, tot ai mamă?” de Grigore Vieru este un poem de dragoste și natură, scris într-un stil simplu și clar, dar plin de emoție și sensibilitate.

În poezie, autorul se adresează ierbii, personificând-o ca pe o ființă vie, și o întreabă dacă are o mamă care o iubește și o îngrijește. În același timp, Vieru admiră frumusețea ierbii și se lasă cucerit de ea, sugerând că iubirea lui pentru iarbă este la fel de puternică ca și iubirea unei mame pentru copilul ei.

În primele strofe ale poeziei „Tu iarbă, tot ai mamă?”, autorul descrie cum ierba crește în câmp și cum ea se bucură de razele soarelui și de ploaia de vară. De asemenea, Vieru observă că ierba este mereu verde, chiar și în timpul secetei, sugerând că ea are o putere de viață remarcabilă.

În următoarele strofe, autorul se adresează direct ierbii, întrebând-o retoric dacă are o mamă care o iubește și o îngrijește. Această întrebare sugerează că iubirea unei mame este cea mai importantă și că toți avem nevoie de iubire și grijă pentru a trăi și a crește.

În strofa finală, autorul concluzionează poezia cu o declarație de dragoste față de iarbă, sugerând că iubirea lui pentru ea este la fel de puternică ca și iubirea unei mame pentru copilul ei. De asemenea, Vieru subliniază că ierba este o parte importantă a naturii și că ea trebuie să fie protejată și iubită, la fel ca și toate celelalte ființe vii.

În ansamblu, poezia „Tu iarbă, tot ai mamă?” de Grigore Vieru este un poem plin de sensibilitate și emoție, care explorează tema iubirii și a legăturii dintre oameni și natură. Prin personificarea ierbii și prin întrebarea retorică adresată acesteia, autorul subliniază importanța iubirii și a grijii pentru toate ființele vii și pentru natură în ansamblul ei.