„Feciorul care stătea în prag” este un alt titlu sub care este cunoscută poezia „Trei, Doamne, şi toţi trei” a lui George Coșbuc. Acesta a fost publicată pentru prima oară în 1895, în volumul de poezii intitulat „Balade și idile”, iar ulterior a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale autorului. Poemul este o baladă romantică care descrie întâlnirea dintre o fată frumoasă și trei feciori care îi cer mâna. Fata le propune un test și spune că îl va alege pe acela care va găsi cea mai bună soluție pentru a-i aduce apă dintr-un pârâu îndepărtat.
În cele din urmă, unul dintre feciori îi aduce apă într-o lingură confecționată dintr-un ou de strut și își câștigă astfel mâna fetei. Poemul este o metaforă pentru dragostea adevărată și ingeniozitatea în găsirea soluțiilor pentru problemele vieții.
Avea şi dânsul trei feciori,
Şi i-au plecat toţi trei deodată
La tabără, sărmanul tată!
Ce griji pe dânsul, ce fiori,
Când se gândea că-i greu războiul,
N-ai timp să simţi că mori.
Şi luni trecut-au după luni
Şi-a fost de veste lumea plină,
Că steagul turcului se-nchină;
Şi mândrii codrului păuni,
Românii-au isprăvit războiul,
Că s-au bătut nebuni.
Scria-n gazetă că s-a dat
Poruncă să se întoarcă-n ţară
Toţi cei plecaţi de astă-vară
Şi rând pe rând veneau în sat
Şi ieri şi astăzi câte unul
Din cei care-au plecat.
Şi-ai lui întârziau! Plângând
De drag că are să-i revadă,
Sta ziua-n prag, ieşea pe stradă
Cu ochii zarea măsurând,
Şi nu veneau! Şi dintr-o vreme
Gemea, bătut d-un gând.
Nădejdea caldă-n el slăbea,
Pe cât creştea de rece gândul.
El a-ntrebat pe toţi d-a rândul,
Dar nimeni ştire nu-i ştia.
El pleacă-n urmă la cazarmă
Să afle ce dorea.
Căprarul vechi îi iese-n prag.
Ce-mi face Radu? el întreabă,
De Radu-i este mai cu grabă,
Că Radu-i este cel mai drag.
E mort! El a căzut la Plevna
În cel dintâi şirag!
O, bietul om! De mult simţea
Că Radu-i dus de pe-astă lume,
Dar astăzi, când ştia anume,
El sta năuc şi nu credea.
Să-i moară Radu! Acest lucru
El nu-l înţelegea.
Blestem pe tine, braţ duşman!
Dar George-al nostru cum o duce?
Sub glie, taică, şi sub cruce,
Lovit în piept d-un iatagan!
Dar bietul Mircea? Mort şi Mircea
Prin văi pe la Smârdan.
El n-a mai zis nici un cuvânt;
Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos bătut în cuie,
Ţinea privirile-n pământ,
Părea că vede dinainte-i
Trei morţi într-un mormânt.
Cu pasul slab, cu ochii beţi
El a plecat, gemând p-afară,
Şi împleticindu-se pe scară,
Chema pe nume pe băieţi,
Şi se proptea de slab, sărmanul,
Cu mâna de păreţi.
Nu se simţea de-i mort ori treaz,
N-avea puteri să se simţească;
El trebuia să s-odihnească
Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz
S-a pus, înmormântând în palme-i
Slăbitul său obraz.
Şi-a stat aşa, pierdut şi dus.
Era-n amiază şi-n miez de vară
Şi soarele-a scăzut spre seară,
Şi-n urmă soarele-a apus,
Iar bietul om sta tot acolo
Ca mort, precum s-a pus.
Treceau bărbaţi, treceau femei,
Şi uruiau trăsuri pe stradă,
Soldaţi treceau făcând paradă,
Şi-atunci, deştept, privi la ei
Şi-şi duse pumnii strâns pe tâmple:
Trei, Doamne, şi toţi trei!
Rezumat extins la poezia Trei, Doamne, şi toţi trei de George Coşbuc
Poezia „Trei, Doamne, şi toţi trei” de George Coşbuc este o creaţie literară de factură satirică, prin care autorul ironizează şi denunţă corupţia şi prostia din societatea românească a secolului al XIX-lea.
Poezia este structurată în patru strofe, fiecare dintre ele ilustrând o situaţie în care apar personaje diferite. În prima strofă, autorul prezintă un preot leneş şi corupt, care îşi îndeplineşte slujba doar pentru a aduna bani de la credincioşi. În a doua strofă, se vorbeşte despre un ţăran care, ignorându-şi datoria de a-şi creşte familia, se îmbată la han şi cheltuieşte toţi banii pe băutură. În a treia strofă, autorul îl ironizează pe un funcţionar public incompetent şi corupt, care îşi primeşte salariul fără să îndeplinească nicio sarcină de serviciu. În final, în a patra strofă, autorul aduce în discuţie problema sărăciei şi a inegalităţii sociale, sugerând că aceste probleme pot fi soluţionate doar prin educaţie şi muncă asiduă.
Poezia este plină de simboluri şi metafore, fiind un exemplu elocvent al talentului literar al lui George Coşbuc. De asemenea, stilul direct şi ironia fină fac ca mesajul să fie transmis cu mai multă putere şi să fie mai bine reţinut de cititori.
În ansamblu, poezia „Trei, Doamne, şi toţi trei” este o critică socială a societăţii româneşti din secolul al XIX-lea, care, din păcate, poate fi la fel de actuală şi în zilele noastre.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia