Un fapt divers interesant despre poezia „Trecutul la Mănăstirea ‘Dealului'” de Grigore Alexandrescu este legat de momentul istoric în care a fost scrisă. Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1855, într-o perioadă de mari schimbări și transformări în istoria României.
În acea perioadă, România se confrunta cu o criză politică și socială majoră, în urma căreia a urmat Mica Unire din 1859. Poezia lui Alexandrescu a apărut într-un moment în care oamenii căutau o cale de a-și regăsi rădăcinile și de a-și recâștiga identitatea culturală. În această privință, poezia a avut un impact puternic asupra cititorilor și a devenit un simbol al mișcării de redescoperire a tradițiilor și a valorilor culturale din trecut.
De asemenea, poezia „Trecutul la Mănăstirea ‘Dealului'” a fost apreciată de-a lungul timpului ca o capodoperă a literaturii românești. Este considerată una dintre cele mai importante poezii ale lui Grigore Alexandrescu și a avut un impact major asupra literaturii românești din secolul al XIX-lea. Aceasta a fost tradusă în mai multe limbi și a fost citită de mii de oameni din întreaga lume.
Precum o sentinela, pe dealul departat
Domneste manastirea; si zidu-i cel înalt
Se-ntinde împrejuru-i, pustiu si învechit,
De iedera batrâna, de muschi acoperit.
Acolo au odihna, locas adânc, tacut,
Eroi ce mai-nainte mult zgomot au facut.
Un cap îi prezideaza si daca s-o-ntâmpla,
Cu vreme, România s-ardice fruntea sa,
P-a Dâmbovitei vale ostiri de s-or ivi,
Ai luptelor cumplite partasi ei vor mai fi.
Eu în copilarie iubeam sa ma opresc
Pe dealul manastirii, si-n vale se privesc
Maretul turn, trist martor l-al nostru trist apus,
S-a carui origina în veacuri s-a rapus
Turnul din care-odata barbatii renumiti
Vedeau române taberi pe câmpi nemarginiti
În preajma-i e cetatea! ai ei locuitori
Ruina-i azi cu fala arat la calatori,
Precum atâti nevrednici, traind în moliciuni,
Se laud cu mari fapte facute de strabuni.
Dar pentru ce orasul atât de stralucit
Acum între orase e cel mai umilit?
Ce voie preaînalta, ce lege porunci
Caderea deopotriva cu înaltare-a fi?
E o fatala soarta? sau pe acest pamânt
Lasa urmele sale blestemul unui sfânt
Daca însa o tara, un neam ar fi dator,
Când au gresit despotii, nelegiuirea lor
A o plati, atuncea orasul osândit
Si numele-i din lume de mult ar fi pierit.
Caci mii de glasuri stinse de-al tiraniei fier,
În strigari dureroase s-au înaltat la cer;
Caci ploi ce în torente de veacuri s-au varsat
Sângele dupa pietre înca nu l-au spalat.
Oricum va fi, mi-e scumpa cetatea ce-a domnit;
O iubesc, caci e trista si caci a suferit:
Si precum anticarul, la patima-i supus,
Culege vechea-arama ce nu mai are curs,
Asa în a mea râvna, pe locul parintesc,
Fiu al astor ruine, tarâna lor slavesc.
Înca mi-aduc aminte de groaza ce simteam.
Când la apusul zilei scheletul lor priveam.
“P-aici, ziceau batrânii, o bolta aratând,
Intra tânara doamna, frumoasa si fugind
De cetele tartare, când ele-acest palat,
Lipsind ostirea noastra, în treacat au pradat.
Pestera, ce se-ntinde departe sub pamânt,
Prin drumuri ratacite în loc necunoscut
Îsi are rasuflarea: în sânul ei gasesti
Averi nenumarate, comorile domnesti;
În preajma-le ard focuri, caci ele se pazesc
De iesme, tauri negri, ce iadul locuiesc;
Si când vrun om aproape a merge-a cutezat,
El la lumina zilei nu s-a mai aratat.”
Astfel ziceau, si vremea un pas a mai facut,
Si chiar acele iesme azilul s-au pierdut!
Tot e tacut si jalnic: însa asa cum esti
Singura porti povara maririi românesti,
Târgoviste cazuta! poetul întristat
Colore variate în sânu-ti a aflat,
Razboinicul modeluri; si, dac-am asculta
Ceea ce în favoru-ti reclama slava ta,
A vitejilor umbra d-am sti sa o cinstim,
Vrednici de libertate noi am putea sa fim.
Am afla de la dânsii ce jertfe trebuiesc,
Prin câta energie natii se mântuiesc.
A! faca provedinta ca-naltul sentiment,
Ce-nchina vitejiei maretul monument,
Ce-alege pe-naltime al nemuririi loc,
Sa fie noua cârma, coloana cea de foc,
Coloana ce odata din tara de exil
Pe calea mântuirii ducea pe Istrail!
Rezumat extins la poezia Trecutul la Manastirea ‘Dealului’ de Grigore Alexandrescu
Poezia „Trecutul la Mănăstirea ‘Dealului'” de Grigore Alexandrescu este o meditație profundă despre trecut, memorie și istorie, cu accent pe schimbarea vremii și a valorilor. Poezia începe cu descrierea unei mănăstiri, care este acum abandonată și în ruină. Această mănăstire este prezentată ca un simbol al trecutului și al valorilor tradiționale, care au fost uitate și părăsite în lumea modernă.
Poezia continuă prin descrierea imagistică a clădirii vechi și a zidurilor sale, care păstrează încă urmele unui trecut glorios și înțelepciunea strămoșilor. Dar acum, trecutul este părăsit și ignorat, și zidurile mănăstirii stau singure și pustii, amintindu-ne de un timp când valorile și tradițiile aveau încă o importanță majoră.
În continuare, poezia face o trecere spre prezent și prezintă o lume modernă, care a uitat de trecut și de valorile sale tradiționale. Poetul descrie o lume unde oamenii sunt obsedați de bani, putere și statut social, și nu mai acordă atenție valorilor spirituale sau tradițiilor culturale. Această lume modernă este prezentată ca fiind superficială și dezumanizantă, în contrast cu valorile autentice ale trecutului.
Poezia sugerează că trecutul și tradițiile sale nu trebuie uitate, deoarece ele reprezintă o parte importantă a identității și a înțelegerii noastre a lumii. În ultimele versuri, poetul sugerează că trecutul trebuie să fie respectat și sărbătorit pentru că ne oferă o perspectivă mai largă asupra lumii și ne ajută să ne înțelegem mai bine. În final, poezia se încheie cu un apel la reînvierea valorilor tradiționale și la recuperarea trecutului pentru a înțelege mai bine lumea din prezent.
În ansamblu, poezia „Trecutul la Mănăstirea ‘Dealului'” de Grigore Alexandrescu este o meditație profundă și filosofică asupra trecutului și a importanței sale în lumina lumii moderne. Aceasta subliniază importanța valorilor și tradițiilor autentice și invită cititorul să reflecteze asupra valorilor trecutului și să le aprecieze și să le respecte în prezent.
Informatii Aditionale despre Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu – Papagalul şi celelalte păsări. Vezi toate poeziile lui Alexandrescu aici
Ce influenta a avut poezia Trecutul la Manastirea ‘Dealului’ de Grigore Alexandrescu
Poezia „Trecutul la Mănăstirea ‘Dealului'” de Grigore Alexandrescu nu este una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, iar impactul său asupra literaturii române este limitat. Cu toate acestea, Grigore Alexandrescu este cunoscut mai ales pentru fablele sale și pentru contribuția sa la dezvoltarea literaturii pentru copii în România. Stilul său de scriere clar și accesibil a influențat modul în care literatura pentru copii a fost abordată în limba română și a contribuit la popularitatea sa în acest domeniu.
