Trecătorii şi căţeii de Alecu Donici

Un fapt divers interesant despre fabula „Trecătorii şi căţeii” de Alecu Donici este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1840 în revista literară „Doina”, fiind inclusă în culegerea de fabule intitulată „Fablescu” în anul 1851.

De asemenea, fabula a fost adaptată în diferite forme de artă, precum teatru, film și animație, și este frecvent citită și studiată în școlile din România. Aceasta este o fabulă clasică cu o morală puternică, care ne învață să fim atenți la caracterul oamenilor cu care interacționăm și să nu ne lăsăm seduși de aspectul lor plăcut sau de cuvintele lor dulci, ci să îi judecăm în funcție de acțiunile lor și de caracterul lor real.

---

Pe uliţă-n plimbare
Doi trecători mergeau

Şi o întrevorbire de cuviinţă mare
Ei serios ţineau.

Când, iată de la căsuţă
Un căţeluş sfrijit
Asupra lor s-au repezit;

Ţah, ţah, ţah, ţah, şi altă în urma lui hăituţă.
Apoi căţei, căţei,
Mulţime – ştiţi ca ei…

Încât unul din oameni acum vrea să găsească
Vrun bulgăre sau piatră, căţeii să-ngrozească.
– Astâmpără-te, frate, îi zice celălalt.

Au doar n-ai mai aflat
A câinilor natură?
Jaluzi, ei orice văd

De fire mai aleasă, acolo se repăd
Şi nu mai tac din gură,
Iar tu păzeşte-ţi drumul, mergi drept ca un român.
Ei latră şi rămân.

Şi între oameni este rău’ jaluzia:
Ea-i sor’ cu duşmănia.

Rezumat extins la fabula Trecătorii şi căţeii de Alecu Donici

Fabula „Trecătorii şi căţeii” de Alecu Donici este o poveste moralizatoare despre încredere și consecințele pe care le pot avea acțiunile noastre.

În această fabulă, un grup de căței se întâlnesc cu un grup de trecători și încep să se joace cu ei. Cățeii sunt entuziasmați de noul lor grup de prieteni și încep să arate diferite trucuri pentru a-i impresiona.

Trecătorii se bucură de compania cățeilor și le promit să se întoarcă a doua zi pentru a-i vizita din nou. Însă, atunci când se întorc a doua zi, trecătorii îi rănesc și îi bat pe căței și fură câțiva dintre ei.

Cățeii rămași încearcă să-și salveze prietenii și să se răzbune, dar în cele din urmă trebuie să recunoască că nu pot învinge trecătorii singuri și cer ajutorul unui păstor care îi găsește.

Păstorul reușește să salveze câțeii și să-i aducă înapoi acasă, dar este dezamăgit de comportamentul lor și îi învață o lecție importantă despre încredere și să nu se lase duși de nas de persoane necunoscute și neîncredibile.

Fabula „Trecătorii şi căţeii” este o poveste puternică despre importanța încrederii și a judecății corecte a caracterului oamenilor cu care interacționăm. Cățeii au fost atrași de trecători datorită aspectului lor prietenos și jovial, dar nu au luat în considerare faptul că aceștia ar putea avea intenții ascunse.

Fabula ne învață că este important să fim atenți la oamenii cu care interacționăm și să nu ne lăsăm seduși de aspectul lor plăcut sau de cuvintele lor dulci, ci să îi judecăm în funcție de acțiunile lor și de caracterul lor real.