Un fapt interesant despre poezia „Transnistria, 1992” de Grigore Vieru este că ea a fost interzisă în timpul regimului comunist din Republica Moldova din cauza temei sale politice sensibile. Poezia a fost percepută ca o critică a politicii de separare și conflict promovată de Uniunea Sovietică în timpul războiului din Transnistria, iar autorul a fost considerat un risc pentru regimul comunist din acea perioadă.
Cu toate acestea, poezia a devenit ulterior un simbol al luptei pentru libertate și democrație în Republica Moldova, fiind recunoscută ca o expresie puternică a vocii poporului și a aspirațiilor sale la pace și armonie. Astăzi, poezia este adesea citată ca un exemplu al importanței artei în exprimarea opiniei politice și a luptei pentru dreptate și libertate în lumea noastră.
Albine cu aripi
Pârjolite de foc,
Căzute ca gloanţele pe jos
Sălbăticeşte mierea
În floarea salcâmului.
Braţe retezate
Zbătându-se prin iarba
Înroşită de sânge.
Sălbăticeşte lacrima
În ochii bărbaţilor.
Pe celălalt mal
Caracatiţa roşiei stele
Încolăcind şi prag, şi litera
Şi leagăn.
Sălbăticeşte drumul
Spre casa măicuţe
Rezumat extins la poezia Transnistria, 1992 de Grigore Vieru
„Transnistria, 1992” este o poezie scrisă de Grigore Vieru despre războiul din Transnistria din 1992.
Poezia începe cu o descriere a peisajului din Transnistria, subliniind frumusețea naturii și așezarea liniștită a satelor și orașelor din regiune.
În continuare, poezia prezintă declanșarea războiului și impactul acestuia asupra oamenilor. Grigore Vieru descrie cu durere pierderea vieților și a proprietăților oamenilor, precum și suferința și neajunsurile prin care aceștia trec în timpul conflictului armat.
Poezia exprimă, de asemenea, o meditație asupra războiului și a conflictului. Grigore Vieru subliniază că războiul și violența sunt distructive și că ele distrug nu doar vieți și proprietăți, ci și sufletele și relațiile umane.
În final, poezia se încheie cu o meditație asupra speranței și a păcii. Grigore Vieru își exprimă dorința pentru pacea și armonia dintre oameni și subliniază importanța iubirii și înțelegerii reciproce pentru a evita conflictele și violența.
„Din gară-n gară” este o poezie puternică care subliniază urmările distructive ale războiului și importanța păcii și înțelegerii reciproce în lumea noastră. Grigore Vieru își exprimă durerea și tristețea pentru pierderile suferite de oameni în timpul războiului din Transnistria, subliniind că acestea trebuie să ne aducă laolaltă pentru a construi un viitor mai bun și mai pașnic pentru toți oamenii.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.
