Toporul şi pădurea de Grigore Alexandrescu

Fabula „Toporul și pădurea” de Grigore Alexandrescu este o satiră socială care ilustrează ideea că ignoranța și neștiința sunt surse de probleme și neplăceri, în timp ce cunoașterea și înțelepciunea pot fi de ajutor în depășirea acestora.

În fabulă, un topor își laudă puterea și hotărăște să taie întreaga pădure. Cu toate acestea, el nu ia în considerare faptul că pădurea are un spirit colectiv și că dacă își unesc forțele, îl vor învinge cu ușurință. Toporul își continuă planul și începe să taie arborii, dar la sfârșit se trezește singur, fără hrană sau adăpost, într-o pustietate.

Fabula subliniază importanța solidarității și a unității în fața unei provocări, dar și faptul că ignoranța și aroganța pot duce la pierderi și neplăceri.

---

Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace
Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi,
Nici nu s-ar povesti.
Şi caii lui Ahil, care proorocea,
Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea.

Întâmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc
Şi care îmi zicea
Că şi el o ştia
De la strămoşii lui,
Care strămoşi ai lui zicea şi ei c-o ştiu
De la un alt strămoş, ce nu mai este viu
Şi p-ai cărui strămoşi, zău, nu poci să vi-i spui.

Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.
Trebuie să ştiţi, însă, şi poci să dau dovadă,
Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.

Astfel se încep toate: vremea desăvârșește
Orice inventă omul şi orice duhul naşte.
Aşa ţăranul nostru, numai cu fieru-n mână,
Începu să slutească pădurea cea bătrână.
Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:
„Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte –
Începură să zică – toporul e aproape!”
– „E vreunul d-ai noştri cu ei să le ajute?”

Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
Şi care era singur ceva mai la o parte.
– „Nu”. – „Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;
Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,
Decât să ostenească.”

Stejaru-avu dreptate:
După multă silinţă, cercări îndelungate,
Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire,
Ţăranul se întoarse fără de izbutire.
Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,
Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare.

Istoria aceasta, d-o fi adevărată,
Îmi pare că arată
Că în fieşce ţară
Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
Nu le aduc streinii, ci ni le face toate
Un pământean d-ai noştri, o rudă sau un frate.

Rezumat extins la fabula Toporul şi pădurea de Grigore Alexandrescu

Fabula „Toporul şi pădurea” de Grigore Alexandrescu începe cu o dispută între un topor şi o pădure. Toporul se plânge că a fost forțat să muncească până la epuizare, în timp ce pădurea îi reproșează toporului că a ales să se preteze la acest lucru.

În continuare, toporul încearcă să se apere și să îi convingă pe ceilalți că el este nevinovat, dar pădurea nu se lasă impresionată. Deși toporul încearcă să se justifice, îi vine greu să-și găsească scuze. În cele din urmă, pădurea îi sugerează toporului să se folosească de el într-un mod mai rațional și să nu mai exagereze.

Moralul acestei fabule este că trebuie să fim atenți la cum ne folosim resursele și să nu le epuizăm fără rost. De asemenea, trebuie să fim responsabili și să ne asumăm consecințele acțiunilor noastre.