Un alt fapt interesant despre poezia „Toma Alimoş” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost pusă pe muzică și a devenit una dintre cele mai cunoscute cântece populare din România. Muzica a fost compusă de către Gheorghe Zamfir, iar versurile au fost interpretate de mai mulți artiști consacrați, precum Maria Lătărețu sau Angela Moldovan. Cântecul a devenit foarte popular și a fost cântat de-a lungul anilor la evenimente culturale, sărbători naționale și evenimente politice. Astfel, poezia „Toma Alimoş” a depășit granițele literaturii și a devenit o piesă muzicală cunoscută și iubită de publicul larg.

Departe, frate, departe,
Departe şi nici prea foarte,
Sus, pe şesul Nistrului,
Pe pământul turcului;
Colo-n zarea celor culmi,
La groapa cu cinci ulmi,
Ce răsar dintr-o tulpină
Ca cinci fraţi de la o mumă,
Şedea Toma Alimoş,
Boier din Ţara de Jos;
Şedea Toma cel vestit
Lângă murgu-i priponit
Cu ţăruşul de argint
Bătut negru în pământ;
Şi pe iarbă cum şedea,
Mândră masă-şi întindea
Şi tot bea şi veselea
Şi din gură-aşa zicea:
– Închinare-aş şi n-am cui!
Închinare-aş murgului,
Dar mi-e murgul cam nebun
Şi de fugă numai bun;
Închinare-aş armelor,
Armelor, surorilor,
Dar şi ele-s lemne seci,
Lemne seci, oţele reci!
Închina-voi ulmilor,
Urieşii culmilor,
Că sunt gata să-mi răspunză
Cu freamăt voios de frunză,
Şi-n văzduh s-or clătina
Şi mie s-or închina!
Iată, mări, cum grăia,
Că-n departe auzea
Un nechez ce nechezea
Şi se tot apropia.
Toma-ncet mi se scula,
Peste câmpuri se uita
Şi zărea un hoţoman
Pe-un cal negru dobrogean,
Pe-un cal sprinten voinicesc…
Plătea cât un cal domnesc.
Hoţomanul nalt, pletos
Cum e un stejar frunzos,
Era Manea cel spătos,
Cu cojoc mare, miţos,
Cu cojoc întors pe dos,
Şi cu ghioaga nestrungită
Numai din topor cioplită.
El la Toma-ncet venea
Şi din gură-aşa-i grăia:
– Alei! Toma Alimoş,
Boier din Ţara de Jos,
Ce ne calci moşiile
Şi ne strici fâneţele?
Boier Toma Alimoş
Îi da plosca cu vin roş:
– Să trăieşti, Mane fărtate!
Dă-ţi mânia după spate,
Ca să bem în giumătate.
Mane cu stânga lua,
Cu dreapta se înarma,
Paloşul din sân scotea,
Ş-aşa bine-l învârtea
Ş-aşa bine mi-l chitea,
Că pe Toma mi-l tăia
Pe la furca pieptului,
La încinsul brâului,
Deasupra buricului,
Unde-i greu voinicului.
Toma crunt se oţerea…
Mane-n scări se-nţepenea,
Dos la fugă şi punea.
– Alelei! fecior de lele!
Căci răpişi zilele mele!
De te-aş prinde-n mâna mea,
Zile tu n-ai mai avea!
Şi cum sta de cuvânta,
Maţele şi le-aduna,
În coşuri şi le băga,
Pe deasupra se-ncingea
Şi la murgu-i se ducea
Şi cu murgu aşa grăia:
– Alelei! murguleţ mic,
Alei! dragul meu voinic!
De-ai putea la bătrâneţe
Cum puteai la tinereţe!
Murgul ochii-şi aprindea,
Necheza şi răspundea:
– Iată coama, sai pe mine
Şi de-acum te ţine bine,
Să-ţi arăt la bătrâneţe
Ce-am plătit la tinereţe!
Toma iute-ncăleca,
După Mane se lua
Şi mereu, mereu striga:
– Alelei! murguleţ mic,
Alei! murgul meu voinic,
Aşterne-te drumului
Ca şi iarba câmpului
La suflarea vântului!
Murgul mic se aşternea,
Mane-n lături se zărea,
Toma turba şi răcnea:
– Tăiatu-m-ai tâlhăreşte,
Fugitu-mi-ai mişeleşte.
De te-as prinde-n mâna mea,
Zile tu n-ai mai avea!
Stăi pe loc să ne-ntâlnim,
Două vorbe să grăim,
Două vorbe oţelite
Cu paloşele grăite!
Mane-n lături tot fugea,
Iară Toma-l agiungea
Ş-aşa bine mi-l chitea,
Că din fugă mi-l tăia
Giumătate-a trupului
Cu trei coaste-a negrului!
Mane-n două jos cădea,
Toma murgului zicea:
– Alelei! murguleţ mic,
Alei! dragul meu voinic!
Ochii-mi se painginesc,
Norii sus se învârtesc.
Te grăbeşte, aleargă, fugi
Şi ca gândul să mă duci
Colo-n zarea celor culmi,
La gropana cu cinci ulmi,
Că eu, murgule-oi muri,
Pe tine n-oi mai sări!
Iar când sufletul mi-oi da,
Când nu te-oi mai dezmierda,
Din copită să-ţi faci sapă,
Lângă ulmi să-mi faci o groapă,
Şi cu dinţii să m-apuci,
În tainiţă să m-arunci,
Ulmii că s-or clătina,
Frunza că s-a scutura,
Trupul că mi-a astupa.

Rezumat extins la poezia Toma Alimoş de Vasile Alecsandri

Poezia „Toma Alimoş” scrisă de Vasile Alecsandri este o creație literară ce prezintă povestea unui erou popular din Moldova, care a luptat pentru drepturile țăranilor în perioada feudalismului.

Poezia începe prin prezentarea lui Toma Alimoș, un țăran curajos și harnic, care își petrece timpul cultivând pământul și luptând pentru drepturile și libertățile propriului său popor. Autorul descrie modul în care Toma Alimoș se opunea în mod constant abuzurilor stăpânirii, subliniind faptul că acesta era un simbol al rezistenței și al libertății.

În a doua strofă, poetul prezintă momentul în care Toma Alimoș este chemat la domnie pentru a fi judecat. În loc să își piardă speranța, Toma Alimoș se prezintă în fața stăpânirii cu curaj și demnitate, subliniind faptul că este gata să își apere drepturile și libertățile în fața oricărei opresiuni.

În finalul poeziei, autorul subliniază faptul că Toma Alimoș este un erou popular, care a luptat pentru drepturile și libertățile poporului său și că trebuie să îi urmăm exemplul în lupta pentru justiție și democrație. Prin intermediul acestei poezii, Vasile Alecsandri își îndeamnă cititorii să își apere valorile și să lupte pentru drepturile și libertățile propriului său popor.

În general, poezia „Toma Alimoş” de Vasile Alecsandri este o creație literară patriotică și moralizatoare, care îi învață pe cititorii săi despre importanța libertății, democrației și drepturilor omului. Prin intermediul acestei poezii, autorul își exprimă admirația și respectul pentru un erou popular care a luptat pentru drepturile și libertățile țăranilor din Moldova și își îndeamnă cititorii să lupte pentru valorile și principiile în care cred.