Un fapt divers interesant despre poezia „Toamna murind” de George Bacovia este că aceasta a fost inițial publicată sub un titlu diferit. Poemul a apărut pentru prima dată în revista „Literatorul” în 1907, sub titlul „La capăt de toamnă”. Ulterior, poetul și-a schimbat titlul la „Toamna murind”, sub care este mai cunoscut astăzi.
Acest lucru arată că titlul unei poezii poate avea un impact semnificativ asupra modului în care este percepută și interpretată de cititori, și că poetul poate să-și revizuiască și să-și rafineze creația pentru a-și transmite mai bine mesajul sau pentru a accentua anumite aspecte ale operei sale.
Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung…
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară…
Plâng strunele toate lung şi prelung.
Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… şi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
Rezumat extins la poezia Toamna murind de George Bacovia
„Toamna murind” de George Bacovia este o poezie simbolistă care surprinde o imagine sumbră și melancolică a toamnei, precum și a stării interioare a poetului. Poezia poate fi rezumată astfel:
În poezia „Toamna murind,” George Bacovia descrie toamna ca pe o perioadă în care natura se stinge treptat și în care frunzele cad, iar peisajul se transformă într-un tablou sumbru și mohorât. Toamna este personificată ca o „femeie murind,” sugerând o imagine de decrepitudine și tristețe.
Poezia surprinde o atmosferă de izolare și melancolie, iar natura este reflectată în starea interioară a poetului. El se simte singur și abatut, iar peisajul toamnei parcurge o tranziție de la o frumusețe aparentă la decadere și degradare. Culorile vii ale toamnei sunt estompate și înlocuite cu umbre întunecate, reflectând o schimbare în starea de spirit a poetului.
Versurile poeziei sugerează o contemplare profundă asupra efemerității vieții și a trecerii inevitabile a timpului. Sentimentul de pierdere și de regret se regăsește în întreaga poezie, iar toamna este prezentată ca un simbol al trecerii spre moarte și înstrăinare.
Poezia „Toamna murind” este caracteristică stilului simbolist al lui Bacovia, în care se folosesc simboluri și metafore pentru a comunica emoții și sentimente profunde. Este o operă emblematică a poetului și ilustrează temele recurente din opera sa, cum ar fi efemeritatea, solitudinea și moartea.
În concluzie, „Toamna murind” de George Bacovia este o poezie care surprinde frumusețea efemeră și decadentă a toamnei și exprimă o profundă melancolie și introspecție. Ea rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale literaturii românești, continuând să fascineze cititorii cu bogăția sa de simboluri și imagini poetice.
Informații adiționale despre poezii de George Bacovia
help
