Un fapt divers interesant despre poezia „Tirziu de toamna” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „Cărticică de seară,” publicată în 1939. Această colecție este cunoscută pentru tonul său nostalgic și meditativ, reflectând peisajele și sentimentele specifice toamnei și serilor liniștite. „Tirziu de toamna” este un exemplu semnificativ al abilității lui Arghezi de a crea imagini și atmosfere poetice care captivau cititorii și rămân apreciate în literatura română.
Prin singurătatea lui brumar
Se risipește parcul, cît cuprinzi,
Învăluit în somnul funerar
Al fumegoaselor oglinzi.
Căci prin mijloc, bolnav de mii de ani,
Întunecat în adîncimi un lac e-ntins
Și sîngele, din vii și din castani,
Pe fața ruginie a undelor s-a prins.
Tristețea mea străvede printre arbori zarea,
Ca-ntr-un tablou în care nu-nțelegi:
Boschet sau așteptare oprește-n fund cărarea ?
Și liniștea-i ecoul buchetelor pribegi.
Spital de întristare, de căință,
În care-ți plîngi iubirea nentîmplată
Și-ți amintești cu dor, cu-o suferință,
Făptură nentîlnită niciodată.
Molifti, cîțiva, s-au întîlnit departe,
Pe cînd murmurul parcului se roagă …
Se-nchide înserarea ca o carte
Și sufletul în foi, ca o zăloagă.
Rezumat extins la poezia Tirziu de toamna de Tudor Arghezi
Poezia „Tirziu de toamna” de Tudor Arghezi este o creație lirică profundă și reflexivă care surprinde atmosfera specifică toamnei și oferă o meditație asupra ciclului vieții și a trecerii timpului. Publicată în 1939, această poezie face parte din colecția sa de poezii intitulată „Cărticică de seară.”
Poezia începe cu o descriere a naturii în declin, sugerând trecerea în timpul anotimpului toamna. Versurile subliniază că frunzele cad „grele” și „clopotele mor” în această perioadă a anului. Autorul utilizează imagini poetice pentru a evoca o atmosferă de melancolie și introspecție.
Pe măsură ce poezia avansează, Arghezi abordează tema efemerității vieții și a trecerii timpului. El folosește simbolul „luminii” care „se tălmăcește,” sugerând că semnificația vieții și a existenței noastre se schimbă și se conturează pe măsură ce înaintăm în vârstă și trăim mai multe experiențe.
În final, autorul aduce în discuție un aspect profund filozofic: ideea că moartea nu este sfârșitul, ci doar o trecere la un alt nivel al existenței. El compară acest aspect cu „visul,” sugerând că viața este o etapă trecătoare și că, în cele din urmă, suntem preocupați cu întrebări mai profunde despre sensul existenței.
„Tirziu de toamna” de Tudor Arghezi este o poezie contemplativă și introspectivă care pune accent pe trecerea timpului și pe ciclul vieții. Ea invită cititorul să reflecteze asupra naturii efemere a vieții și asupra semnificației existenței umane. Este o lucrare remarcabilă a liricii românești care continuă să provoace gândirea și să ofere o perspectivă profundă asupra condiției umane.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
