Thalasa de Ion Luca Caragiale

Denumirea poeziei „Thalasa” de Ion Luca Caragiale că termenul provine din limba greacă și înseamnă „mare”. Poemul explorează tema mării și a trecerii timpului, prezentând o viziune pesimistă asupra existenței umane. De asemenea, poezia este scrisă într-un stil modernist, fiind o abatere de la tradiționalismul literar al epocii în care a fost scrisă.

Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
în umbra pigmentata palpită sicomorii,
Cu braţul peste mare adoarme un poet.

Potasice principii lovind topuzu-i gol,
Cu tensiuni rezolvă contactul noţiunii,
Cuprins de-o împietrire de antic discibol
Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii.

E Thalasa, efebul de-origine-anonimă,
E Thalasa, aedul, adolescent prepus,
îl stăpâneşte Eros cu vraja lui sublimă,
şi minţile-i abstrage cum stă cu faţă-n sus.

şi-acum, când de lumină un sentiment confuz
Se culcă peste lume s-o-mbracă-n poezie,
Aedu-şi ia în mâna spasmodicul topuz
şi-azvârlă către stele stropiri de ambrozie.

Rezumat extins la poezia Thalasa de Ion Luca Caragiale

Poezia „Thalasa” a fost scrisă de Ion Luca Caragiale în anul 1900 și este dedicată mării. În această poezie, autorul personifică marea, dându-i trăsături umane, și o descrie prin intermediul metaforelor și al imaginilor vizuale.

Poezia începe cu o descriere a mării în primele patru strofe, evidențiind frumusețea și măreția ei. Apoi, în strofa a cincea, autorul își exprimă dorința de a fi învăluit de marea albastră și de a se lăsa purtat de valuri, pentru a scăpa de problemele și grijile cotidiene.

În strofa a șasea, Caragiale descrie marea prin intermediul unei metafore, comparând-o cu un „cimitir nesfârșit de vise și de doruri”, sugerând astfel că în adâncurile ei se ascund multe mistere și taine.

În final, autorul evidențiază că marea este o sursă de inspirație pentru poeți și artiști, oferindu-le idei și imagini care îi pot ajuta să creeze opere de artă deosebite.

În ansamblu, poezia „Thalasa” este o meditație asupra frumuseții și complexității mării, care inspiră și fascinează oamenii de-a lungul timpului.