Te mai vazui o data de Grigore Alexandrescu

Poezia „Te mai văzui o dată” de Grigore Alexandrescu a fost inspirată de o întâmplare reală din viața autorului. Potrivit unor surse, Alexandrescu s-a întâlnit cu o femeie din trecutul său în timp ce se plimba pe stradă, iar această întâlnire l-a inspirat să scrie această poezie. De asemenea, această poezie a fost pusă pe muzică și a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite cântece populare românești.

Te mai vazui o data, fiinta de iubire,
O înger ce slavesc!
Si ceasurile repezi, si scumpa ta zâmbire,
Cu suflet, cu viata sunt gata sa platesc.
În valurile-acelea de lume încântata,
În care ne-am gasit,
În vesele cadrile, în sala luminata,
Stam singur si mâhnit.
Placerea, frumusetea, podoabe felurite,
Tot era în zadar;
Ele nu pot sa-nvie simtirile-amortite
De-al patimii amar.
Bucuria ce-n preajma-mi trecea cu repejune,
Trist, rece ma gasea,
Si ma gândeam la vremea care în veci n-apune
În pomenirea mea.
Atunci intrasi! Deodata, de pe a mea vedere
Se ridica un nor:
Te presimtii; îmi spuse a ta apropiere
Un aer de amor.
Zambila primaverii asa ea ne împarte
Desfatator miros,
Asa dulcele-i suflet se simte de departe,
În aer racoros.
Si inimile noastre, si ochii se-ntâlnira;
Simtii ce patimesti;
Un zâmbet trist mi-o spuse; cu tine îmi zâmbira
Puterile ceresti!
Vazui pieptul tau tânar batând de tulburare,
Sub valul ce salta;
Te privii în tacere; cunoscusi a mea stare,
Vazusi puterea ta.
Dar cum se strecurara delirul, fericirea!
Ce iute au trecut!
Jaluza de-al meu bine, facu nenorocirea
Un semn, si te-am pierdut!
Multe rele de-atuncea am suferit, iubita!
Multe am patimit!
Soarta mea credincioasa la ura-i nemblânzita,
Din zboru-i s-a oprit.
Viitorul în ochii-mi îsi pierde nalucirea,
Toate ma obosesc;
Tu îmi erai nadejdea, tu însuflai gândirea,
Tu faceai sa traiesc.
Roua buzelor tale sufletul racoreste,
Da viata si placeri:
Sub umedele-ti gene e un foc ce topeste
Tot felul de dureri.
Dar departat de tine, ce pot sa-mi foloseasca
Lumea s-ale ei bunuri, si orice as avea?
Pustiul unui suflet stiu ele sa-mplineasca?
Pot s-aduca trecutul, pot face-a te vedea?
Pot sa întoarca vremea si ceasurile sfinte
Care sunt al tau dar,
Ca sa mai vars o data o lacrima fierbinte
Pe-al inimii-ti altar?

Rezumat extins la poezia Te mai vazui o data de Grigore Alexandrescu

„Poezia „Te mai văzui o dată” de Grigore Alexandrescu este una dintre cele mai cunoscute creații ale sale, fiind o meditație profundă asupra naturii trecătoare a vieții și a regăsirii unor amintiri vechi.

În prima parte a poeziei, autorul descrie o întâlnire întâmplătoare cu o persoană dragă din trecut, care îi amintește de momente fericite petrecute împreună. Însă, acest moment de bucurie este umbrit de conștientizarea faptului că timpul trece, iar oamenii și lucrurile trecute nu se mai întorc niciodată.

În partea a doua a poeziei, Grigore Alexandrescu exprimă dorința de a se reîntoarce în timp și de a trăi din nou momentele frumoase ale trecutului. El își amintește de momentele petrecute alături de persoana dragă, precum „întâlnirile-n amiază, / Pe când iubirea era-n toi, / Și serile dulci de vară, / Când părea că nu-i sfârșitul.”

Însă, autorul realizează că dorința sa de a trăi din nou trecutul este doar o iluzie și că viața merge înainte, indiferent de dorințele noastre. În final, el își ia rămas bun de la persoana dragă și își exprimă speranța că, într-o zi, va avea ocazia să o reîntâlnească în altă viață.

„Poezia „Te mai văzui o dată” reprezintă un exemplu clasic al lirismului romantic și este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate poeme ale literaturii române. Mesajul său universal despre natura trecătoare a vieții și despre dorința noastră de a păstra vie amintirile trecute este relevant și astăzi și continuă să inspire cititorii de toate vârstele.”