Una dintre caracteristicile fabulelor lui La Fontaine, inclusiv „Taurii și broaștele”, este faptul că personajele animalelor vorbesc și au trăsături umane. Această tehnică este cunoscută sub numele de personificare și a fost folosită în literatură de-a lungul timpului pentru a transmite mesaje morale și sociale. De asemenea, fabulele lui La Fontaine sunt adesea scrise în versuri și au un ton satiric și ironic, fiind menite să critice comportamentele negative ale oamenilor.
Doi Tauri – e cam mult de-atunci –
Se războiau de mama focului
De dragul unei mândre Junci
Şi pentru stăpânirea locului.
Cum tot privind la harţa lor
O Broască suspina de zor,
O-ntreabă alta, oarecare:
– Dar ce-ai, surată? Ce te doare?
– Mă mai întrebi, în loc să tremuri?
Ne-aşteaptă, soro, grele vremuri.
Învinsul, izgonit din lunci,
În mlaştină s-o surghiuni
Şi noi, strivite, vom pieri
Din pricina acestei Junci!
Într-adevăr, cel biruit
În mlaştină s-a pripăşit
Şi sub copitele lui tari
Cu nepăsare le-a strivit.
Cei mici, de când se ştie, tot au de suferit,
Din pricina gâlcevii celor mari.
Rezumat extins la fabula Taurii și broaștele de La Fontaine
Fabula „Taurii și broaștele” de La Fontaine își propune să critice comportamentul taurilor care se încăpățânează să se lupte, ignorând consecințele și fără a lua în considerare riscurile pentru ei înșiși și pentru alții.
În această fabulă, doi tauri se confruntă într-un câmp, amândoi fiind hotărâți să câștige lupta. Însă în timp ce ei se pregătesc să se lupte, un grup de broaște observă această scenă și încep să strige încurajări, admirându-i pe tauri și criticându-i pe ceilalți animale care se tem să se lupte. Dar în timpul luptei, unul dintre tauri este rănit și își dă seama că a făcut o greșeală. El cere să înceteze lupta, iar celălalt taur își dă seama că a făcut o greșeală și el îl ascultă. Cei doi tauri își pleacă capetele, recunoscând că nu merită să-și pună viața în pericol pentru o luptă de egoul lor.
Fabula ilustrează necesitatea rațiunii și a înțelepciunii în luarea deciziilor și arată cum astfel de alegeri pot avea un impact pozitiv asupra celorlalți. Prin contrast, broaștele care încurajează lupta și ignoră pericolul, nu înțeleg că astfel de comportamente pot fi extrem de dăunătoare și pot duce la consecințe negative pentru toți cei implicați.
În general, fabula subliniază importanța discernământului și a rațiunii în luarea deciziilor și arată cum un comportament responsabil și conștient poate fi mai benefic decât un comportament impulsiv și agresiv.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
