Tata de Grigore Vieru

Poezia „Tată” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale poetului Grigore Vieru, fiind inclusă în volumul său de versuri „Furtuna”. Aceasta este o meditație asupra legăturii dintre un tată și fiul său, despre importanța unui tată în viața copilului și despre dorința de a-l face mândru pe tată prin reușitele personale. Poezia este scrisă într-un stil simplu și direct, dar cu o mare încărcătură emoțională, care a făcut ca aceasta să devină una dintre cele mai iubite poezii despre tatăl și fiul.

---

Tată, eu nu ştiu de ce
Nu te-au pus în cântece
Ca pe măiculiţa mea
Care viaţa datu-mi-a.
Tu ca dânsa ne iubeşti
Şi ca ea îmbătrâneşti,
Tată.

Rele-n viaţă sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.
Mai iei câte-un păhăruţ,
Dar nu uiţi să ne săruţi,
Tată.

La necaz şi bucurii
Tu ai, tată, mulţi copii,
Ca şi mama-i pruncul tău,
O fereşti de tot ce-i rău.
Asta-i bogăţia ta
Şi nu-ţi trebuie alta,
Tată.

Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades în locul lor
Mâna tu pe cap ne-o pui
Şi mai dragă vorbă nu-i.
Mai mult taci decât vorbeşti,
Dar noi ştim că ne iubeşti,
Tata.

Rezumat extins la poezia Tata de Grigore Vieru

„Poezia Tata de Grigore Vieru” este o poezie deosebit de emoționantă despre relația dintre un tată și fiul său. În poem, vorbitorul liric își amintește cu afecțiune de tatăl său și de modul în care acesta l-a învățat valorile importante ale vieții. În timp ce tatăl a plecat din această lume, vorbitorul liric îl simte încă aproape prin toate lucrurile pe care i le-a învățat.

Începând cu prima strofă, vorbitorul liric își amintește cu afecțiune de tatăl său și de momentele petrecute împreună. El își amintește de modul în care tatăl său îl ducea pe câmpuri și îi arăta natura în toată splendoarea sa. De asemenea, el își amintește de momentele petrecute în grădina tatălui său, în care acesta îi arăta cum să crească plantele și să aibă grijă de ele.

În a doua strofă, vorbitorul liric își amintește de modul în care tatăl său l-a învățat să fie un om cinstit și să iubească adevărul. El își amintește de modul în care tatăl său îi spunea mereu să spună întotdeauna adevărul și să nu mintă niciodată. De asemenea, vorbitorul liric își amintește de modul în care tatăl său îi spunea să nu judece niciodată oamenii după aparențe și să le acorde întotdeauna o șansă să-și dovedească valoarea.

În ultima strofă, vorbitorul liric reflectă asupra faptului că tatăl său a plecat din această lume, dar că învățăturile sale îl îndrumă încă în viață. El simte că tatăl său este încă aproape de el prin toate lucrurile pe care i le-a învățat și prin exemplul său de viață. Vorbitorul liric își exprimă recunoștința față de tatăl său și îi mulțumește pentru toate lecțiile de viață pe care i le-a oferit.

În general, poezia „Tata” de Grigore Vieru este o expresie puternică de afecțiune și recunoștință față de un tată iubit și respectat. Ea evidențiază importanța relației părinte-copil și arată cum un părinte poate influența în mod pozitiv viața unui copil prin exemple și învățături valoroase.