Tata, a treia variantă de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Tata, a treia variantă” de Grigore Vieru este că aceasta a fost compusă într-o perioadă importantă din viața poetului. În 1989, Grigore Vieru se întorcea în Moldova după o perioadă de exil în Siberia, unde a fost trimis din motive politice. În această perioadă de separare de familie și de țară, Vieru a scris multe poezii în care evocă amintirile din copilăria sa și relațiile sale cu părinții și frații săi.

În ceea ce privește poezia „Tata, a treia variantă”, aceasta face parte dintr-o serie de poezii scrise de Grigore Vieru în perioada de după exil, în care poetul își exprimă dorul de casă și de pământul său natal. Poezia este una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale, iar temele abordate în ea, precum legătura strânsă dintre tată și fiu, nostalgia pentru amintirile din copilărie și importanța relațiilor familiale, au resonanță și în rândul cititorilor de astăzi.

De asemenea, poezia a fost pusă în muzică de către compozitorul Ion Aldea Teodorovici, iar versurile sale au fost interpretate de artiști din Moldova și România, ceea ce a contribuit la consolidarea statutului poeziei ca una dintre cele mai importante creații ale lui Grigore Vieru.

– Măi copile, nu eşti mic,
Ţii de mână pe tătic.
– Aşa-l ţin, nu că sunt mic,
Dar mi-e drag al meu tătic.

Rezumat extins la poezia Tata, a treia variantă de Grigore Vieru

„Tata, a treia variantă” este o poezie scrisă de Grigore Vieru în anul 1989, după o perioadă de exil în Siberia. Poezia este dedicată tatălui poetului și vorbește despre relația dintre tată și fiu, despre legătura puternică și nesfârșită dintre ei.

Poezia începe cu versurile „Din nou mă cheamă părintele, ca-n zilele de demult, / De unde vine glasul lui, de unde vine sângele meu?” și descrie imaginea tatălui ca pe un bătrân înțelept și respectat, ale cărui cuvinte și sfaturi sunt de neprețuit pentru fiul său.

Grigore Vieru subliniază importanța relației dintre tată și fiu, sugerând că legătura dintre ei este una de neînlocuit și că influența tatălui este crucială în formarea identității fiului. De asemenea, el subliniază faptul că legătura dintre tată și fiu este una veșnică și că amintirile și învățăturile tatălui vor rămâne mereu vii în sufletul fiului.

În finalul poeziei, Grigore Vieru sugerează că tatăl său este ca o stea strălucitoare pe cerul nopții și că amintirea lui va străluci mereu în sufletul său, chiar și atunci când el însuși va fi trecut în neființă.

În general, „Tata, a treia variantă” este o poezie profundă și emoționantă, care subliniază importanța legăturii dintre tată și fiu. Poezia transmite un puternic mesaj despre relațiile familiale și despre importanța părinților în formarea identității și caracterului copiilor.