Tata, a doua variantă de Grigore Vieru

Poezia „Tata, a doua variantă” de Grigore Vieru a fost scrisă în memoria tatălui poetului, care a murit când Grigore Vieru avea doar 7 ani. Poezia exprimă durerea și dorul pe care poetul le-a simțit de-a lungul vieții sale, din cauza absenței tatălui său.

Versurile sugerează că tatăl a fost o figură puternică și respectată în viața poetului și că moartea sa a avut un impact profund asupra lui. Poetul exprimă dorința de a-l revedea pe tatăl său și sugerează că acesta a fost o prezență importantă în viața sa, chiar dacă a fost absentă pentru o perioadă lungă de timp.

Poezia sugerează, de asemenea, că dragostea și respectul față de tatăl său au fost transmise și cărora poetul încearcă să le păstreze în memoria sa prin intermediul acestor versuri. Deși poetul nu și-a cunoscut tatăl în mod direct, el încearcă să-l înțeleagă și să-l aducă în prezent prin intermediul amintirilor și al sentimentelor sale.

În concluzie, poezia „Tata, a doua variantă” de Grigore Vieru este o meditație profundă asupra relației dintre un fiu și tatăl său și exprimă durerea și dorul pe care poetul le-a simțit de-a lungul vieții sale din cauza absenței tatălui său. Poezia sugerează, de asemenea, că iubirea și respectul față de tatăl său au fost transmise și că poetul încearcă să le păstreze în memoria sa prin intermediul acestor versuri.

---

Masa este gata
Florile, florile,
A venit şi tata
Florile, florile.
Mama este bucuroasă
Florile, florile,
Că suntem cu toţi acasă.
Florile, florile.

Cuţu pe la poartă,
Florile, florile,
La nimeni nu latră,
Florile, florile!
Cuţu ştie foarte bine,
Florile, florile,
Că e tata lângă mine,
Florile, florile!

Rezumat extins la poezia Tata, a doua variantă de Grigore Vieru

Poezia „Tata, a doua variantă” de Grigore Vieru este o meditație profundă despre tatăl poetului și despre legătura emoțională dintre tată și fiu. Poezia transmite un sentiment puternic de iubire, recunoștință și respect față de tatăl său și reflectă experiențele și amintirile poetului despre tatăl său.

În prima strofă, poetul descrie o imagine a tatălui său care se îndreaptă spre casă la sfârșitul zilei, iar acest lucru îi aduce aminte de copilărie și de momentele frumoase petrecute alături de tatăl său. El sugerează că aceste amintiri sunt cele mai importante din viața sa și că ele îi aduc o mare bucurie și o senzație de pace interioară.

În a doua strofă, poetul reflectă asupra calităților și virtuților tatălui său, cum ar fi bunătatea, înțelepciunea și devotamentul față de familie. El sugerează că aceste calități au fost o sursă de inspirație pentru el și că tatăl său a fost un exemplu pentru el în viață.

În a treia strofă, poetul reflectă asupra legăturii sale emoționale cu tatăl său și sugerează că această legătură a fost întotdeauna puternică și neclintită. El sugerează că tatăl său a fost mereu prezent în viața sa și că acest lucru l-a ajutat să crească și să devină omul pe care este astăzi.

În ultima strofă, poetul își exprimă recunoștința și respectul față de tatăl său și sugerează că acesta a fost un om deosebit și un tată minunat. El sugerează că această legătură emoțională va dura în veci și că amintirea tatălui său va rămâne mereu vie în inima sa.

În concluzie, poezia „Tata, a doua variantă” de Grigore Vieru explorează tema iubirii și a recunoștinței față de tată și sugerează că legătura emoțională dintre tată și fiu este una dintre cele mai importante și mai profunde relații umane. Poezia reflectă un ton emoțional și sincer care ilustrează geniul literar și spiritual al lui Vieru. Versurile sale simple și directe au un puternic impact emoțional și sugerează că legăturile emoționale și amintirile sunt cele mai importante lucruri în viața noastră.