Ţăranul şi oaia de Alecu Donici

Un fapt divers interesant despre fabula „Ţăranul şi oaia” de Alecu Donici este că aceasta a fost inclusă într-o culegere de fabule intitulată „Fablescu”, care a fost publicată postum în anul 1851, după moartea autorului.

De asemenea, fabula a fost adaptată în diferite forme de artă, precum teatru și animație, și este frecvent citită și studiată în școlile din România. Aceasta este o fabulă clasică cu o morală puternică, care ne învață să fim responsabili pentru acțiunile noastre și să ne asumăm consecințele acestora, să nu aruncăm vina pe alții și să învățăm din greșelile noastre.

Fabula a devenit o poveste cunoscută și iubită de copii, iar aceștia o citează adesea în contextul învățării responsabilității și a consecințelor acțiunilor lor.

---

Ţăranul au fost tras pe oaie-n judecată,
Cu reclamaţie de criminală faptă.
Iar vulpea, pe atunci fiind judecătoare,
Îndată au luat pricina-n cercetare
Şi, după formi, întâi chemări s-au rânduit
Atât pârâtei oi, cât şi jeluitor,
Trimise înadins prin vrednic slujitor,
Şi-adeverinţele la tact s-au priimit.

Iar la înfăţişare
Ţăranul au propus aceste următoare:
– Cutare lună, zi, cinstită judecată!
La mine doi claponi pieriră din poiată,
A căror penele şi puful au rămas,
Şi oaia singură cu păsările-au mas.

Dar oaia au răspuns
Că-asemene prepus,
De sine-i prihănit,

Căci toată noaptea ea atuncea au dormit;
Că oaia furtişag nu are din natură,
Precum vecinii câini vor spune lămurit,
Şi mai vârtos că ea nu pune carne-n gură.

Deci dar, s-au hotărât:
„Aşa precum pârâta nu au tăgăduit,
Că cu acei claponi au mas într-o ogradă,
Apoi e îndestul de sigură dovadă,
Că ea, puternică, pe slabi au biruit;
Şi prin urmare dar, nu cred că s-au răbdat

Să nu-i fi ospătat.
Pentru aceasta eu în cuget zic curat:
Ca păgubaşului pielcica să se deie,
Iar carnea-n tribunal depozit să se ieie.”

Rezumat extins la fabula Ţăranul şi oaia de Alecu Donici

Fabula „Ţăranul şi oaia” de Alecu Donici este o poveste moralizatoare despre consecințele acțiunilor noastre și despre importanța responsabilității.

În această fabulă, un ţăran pleacă la târg și își lasă oaia în grija fiicei sale. Oaia însă escpă și strică grădinile vecinilor, iar fiica ţăranului nu poate să o găsească și să o aducă înapoi. Ţăranul, furios și frustrat, își lovește fiica și o forțează să plece în căutarea oiței.

Fiica pleacă și încearcă să găsească oaia, dar se întâlnește cu oameni binevoitori care o ajută să învețe despre responsabilitate și despre consecințele acțiunilor ei. În cele din urmă, fiica se întoarce acasă cu oaia, iar ţăranul își cere scuze pentru comportamentul său rău și își învață lecția despre responsabilitatea față de acțiunile sale.

Fabula „Ţăranul şi oaia” ilustrează astfel importanța responsabilității și a consecințelor acțiunilor noastre. Ţăranul a dat vina pe fiica sa pentru că nu a putut să-și controleze oaia, dar a fost el însuși responsabil pentru faptul că a lăsat-o în grija fiicei sale și pentru comportamentul său agresiv.

Fabula ne învață că trebuie să fim responsabili pentru acțiunile noastre și să ne asumăm consecințele acestora, să nu aruncăm vina pe alții și să învățăm din greșelile noastre. De asemenea, fabula subliniază importanța empatiei și a ajutorului din partea celor din jur.

Un fapt divers interesant despre această fabulă este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1842 în revista literară „Doina”, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate fabule ale lui Alecu Donici. Fabula a fost adaptată în diferite forme de artă, precum teatru și film, și este frecvent citită și studiată în școlile din România.