Ţăranul şi fiii lui de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre poezia „Ţăranul şi fiii lui” este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care clasa ţărănească din Moldova se confrunta cu opresiunea și cu sărăcia. Gheorghe Asachi a fost un susținător al drepturilor țăranilor și a scris numeroase poezii și eseuri care promovează justiția socială și drepturile omului.

De asemenea, poezia „Ţăranul şi fiii lui” a fost apreciată de contemporanii lui Gheorghe Asachi pentru mesajul său puternic și pentru modul în care acesta își exprimă ideile. Poezia a fost un model important pentru poeții români din perioada sa și a influențat puternic literatura română de mai târziu.

În plus, „Ţăranul şi fiii lui” este considerată una dintre cele mai importante poezii ale lui Gheorghe Asachi și un exemplu remarcabil de poezie angajată, care abordează probleme sociale și politice importante. Poezia a influențat profund literatura și cultura română, fiind apreciată pentru mesajul său profund și emoționant și pentru modul în care acesta reușește să transmită un mesaj puternic despre lupta pentru dreptate și libertate.

---

Sârguinţa ş-osteneală
Pre om nu dau de sminteală.
Un sătean înavuţit,
Având zile-amu puţine,
Au chemat pre fii la sine
Şi aşa li au vorbit:
Vă păziţi vodinioare
A nu vinde-acele ogoare
Ce părinţii ni-au lăsat,
C-un odor e îngropat.

Nu cunosc locul chiar unde
Acel aur se ascunde,
Dar să ştiţi că prin răbdare
N-a fi în zadar lucrare.
Săpaţi câmpul de cu vară,
De la zori şi până-n sară,
Ogorul de-o palmă lat
Nu rămâne nescurmat!

Moare-apoi a lor părinte,
Fiii zisa având în minte,
Pre odorul să nu scape
Câmpul tot încep să-l sape,
Încât lucrul timpurie
Le aduce secerie.
N-află aurul nicăire,
Dar în loc de moştenire
Sfatul fu mântuitor:
Că osteneala-i chiar odor!

Rezumat extins la poezia Ţăranul şi fiii lui de Gheorghe Asachi

„Ţăranul şi fiii lui” este o poezie a lui Gheorghe Asachi, publicată pentru prima dată în anul 1832. Poezia explorează tema dreptății și a luptei împotriva opresiunii sociale, prezentând un portret poetic al unui ţăran care își apără drepturile şi ale copiilor săi.

Poezia începe cu o descriere a situației degradante în care se află ţăranul, sugerând că acesta este un simbol al opresiunii și al sărăciei: „Ţăranul cu față-nsângerată,/ Un bărbat mare, un bărbat,/ Ce-n privirea lui-i jalea-nfocată”.

În continuare, poezia trece la descrierea luptei ţăranului pentru dreptate și pentru libertate, sugerând că aceasta este o luptă pe care o duc și fiii săi: „Fiii lui sunt cu el, în față,/ Cu plugul de sub braț deschis”.

Cu toate acestea, Asachi sugerează că această luptă este dificilă și că ţăranul trebuie să depășească multe obstacole pentru a-și apăra drepturile: „Sărmanul, cu ochii ‘nchişi-n zare,/ Cu mâna pe plug şi cu spatele-n soare”.

În ultima parte a poeziei, Asachi sugerează că lupta ţăranului pentru dreptate și pentru libertate este o luptă universală, care trebuie purtată de toți cei care sunt opriți și asupriți: „Mai sunt mulți astfel de ţărani,/ Şi mai sunt mulți ca fiii lui”.

În concluzie, „Ţăranul şi fiii lui” este o poezie profundă și emoționantă despre tema dreptății și a luptei împotriva opresiunii sociale. Prin intermediul imaginilor puternice și al versurilor frumos conturate, poezia reușește să transmită un mesaj puternic despre lupta pentru dreptate și libertate, iar acesta este un mesaj universal care rămâne actual și astăzi.