Ţăranul şi calul de Alecu Donici

Un fapt divers interesant despre fabula „Ţăranul şi calul” de Alecu Donici este că aceasta a fost o sursă de inspirație pentru mulți scriitori și artiști din România și din alte țări.

De exemplu, scriitorul român Ion Creangă a scris o poveste intitulată „Povestea lui Stan Pățitul” care se inspiră din această fabulă și ilustrează ideea că iubirea excesivă pentru un obiect poate duce la consecințe negative.

De asemenea, fabula a fost adaptată în diferite forme de artă, precum teatru și film, și este frecvent citită și studiată în școlile din România.

Aceasta este o fabulă clasică cu o morală puternică, care ne învață să fim conștienți de iubirea de sine și de modul în care aceasta poate afecta relațiile noastre cu cei din jur. Fabula ne amintește că interesele personale nu ar trebui să primeze întotdeauna, ci să luăm în considerare și nevoile și interesele celor din jur.

---

Ţăranul semăna ovăs în primăvară,
Iar calul, ce l-au fost adus în cărucioară,

Privind la semănat,
Fierbea în gândul său aşa un rezultat:
– Mă mir, cum zic de om că este o fiinţă,
Aleasă prin a lui a minţii iscusinţă?

Eu nu văd la dâns’ minte
Măcar de un grăunte.

Şi oare poate fi mai mare nebunie
Decât să scurme el ogoare pe câmpie,
Şi apoi să presare ovăs sau altă pâine,

Când mult făcea mai bine
Ovăsul să-l dea mie

Ori murguşorului, iar pâinea la găine,
Sau până în sfârşit să ţie în păstrare?
Încai s-ar fi văzut a lui scumpete mare.
Iar ca să lepede pe dealuri şi pe văi,

E numai o dovadă
Că oamenii în faptă
Sunt foarte nătărăi!

Dar toamna-mbelşugată
Aduse multă roadă:

La una douăzeci ovăsul au sporit,
S-au strâns, s-au îmblăcit
Şi-acelaşi cal din el au ospătat tain,
Pe zi căuşul plin.

Nu e de lăudat
A dobitocului semeţul rezultat.
Dar, oare nu aşa? din oameni, îndrăzneţii

Cutează-a cerceta voinţa providenţii,
Făr-a putea străbate
A ei orânduieli şi căi nestrămutate.

Rezumat extins la fabula Ţăranul şi calul de Alecu Donici

Fabula „Ţăranul şi calul” de Alecu Donici este o poveste moralizatoare despre iubirea de sine și despre modul în care aceasta poate afecta relațiile noastre cu cei din jur.

În această fabulă, un ţăran își iubește foarte mult calul și îl hrănește cu toate cele mai bune lucruri. Însă, când vine vremea să meargă la târg și să vândă calul, ţăranul refuză să ia oferte bune și rămâne cu calul în proprietatea sa, crezând că nu există un cal mai bun decât al său.

În cele din urmă, calul este prea bătrân și slab pentru a fi folosit și ţăranul își dă seama că a făcut o greșeală gravă prin faptul că a refuzat oferte bune și nu a vândut calul când avea ocazia. El își dă seama că iubirea sa pentru cal l-a făcut să fie egoist și să nu ia în considerare interesele altora.

Fabula „Ţăranul şi calul” ilustrează astfel importanța de a fi conștienți de iubirea de sine și de modul în care aceasta poate afecta relațiile noastre cu cei din jur. Ţăranul își iubea calul atât de mult încât a ignorat faptul că acesta avea o valoare de piață și că putea fi valorificat pentru bani. În cele din urmă, acest comportament i-a afectat relația cu cei din jur și i-a adus pierderi financiare.

Fabula ne învață astfel să fim conștienți de iubirea de sine și să nu o permitem să ne afecteze judecata și comportamentul în relațiile cu cei din jur. Este important să ne amintim că interesele noastre personale nu ar trebui să primeze întotdeauna, ci să luăm în considerare și nevoile și interesele celor din jur.

Un fapt divers interesant despre această fabulă este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1842 în revista literară „Doina”, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate fabule ale lui Alecu Donici. Fabula a fost adaptată în diferite forme de artă, precum teatru și film, și este frecvent citită și studiată în școlile din România.