Ţara de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Ţara” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost compusă într-o perioadă de mari schimbări politice și sociale în România, înainte de Unirea Principatelor Române din 1859. Poezia a fost considerată un simbol al patriotismului românesc și a inspirat mulți tineri să lupte pentru independența și unitatea țării lor.

De-a lungul timpului, poezia „Ţara” a rămas una dintre cele mai iubite și mai cunoscute poezii ale literaturii române, fiind studiată și apreciată pentru mesajul său puternic și pentru rolul său în istoria României. De asemenea, poezia a fost folosită ca imn al Mișcării Naționale din România în perioada interbelică și a fost cântată de către soldații români în timpul Primului Război Mondial.

Astfel, poezia „Ţara” de Vasile Alecsandri este considerată un simbol al identității și al istoriei românești și un exemplu de poezie patriotică și inspirațională.

---

Din umbra deasă-a norului
Întins pe ţări străine
Cu aripile dorului
Voios revin la tine,
 
O! cuib al fericirilor,
O! ţară luminoasă,
Comoara-a nălucirilor,
Gradina mea frumoasă!
 
Ş-avântul tinereţilor
Ce-n sânu-mi se trezeşte,
Prin lumile poeţilor
Zburând mă rătăceşte.
 
Şi-n farmecul avântului
Tot ce sub ochi răsare
În poalele pământului
Mai drăgălaş îmi pare;
 
Întinderea câmpiilor
În zări mai lin se pierde.
Mai dulce-i rodul viilor,
Verdeaţa e mai verde.
 
Mai înalte sunt înălţimile,
Mai cald e mândrul soare,
Mai limpezi limpezimile
De râuri şi izvoare.
 
Iar fetele cu florile
Mai viu râd între ele,
Şi spun privighetorile
Mai tainic vers la stele.
 
Aice-i ţara basmelor
Ce îngână-a noastră minte
Prin freamătul fantasmelor
Din timpi de mai înainte.
 
Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendară,
Ş-a prelungirii toamnelor
Sub cerul de primăvară.
 
Aice-i ţara ţărilor
Ş-a doinelor de jale
Ce-n liniştirea serilor
Te ţin uimit în cale.
 
Aici cu lăcrimioare
Bujori se prind în horă.
Aice însuşi soarele
Are-ntre flori o soră,
 
Şi-n stâncile Carpaţilor
Cresc păsări năzdrăvane,
Şi-n sufletul bărbaţilor,
Mândriile române!
 
O! gura dulce-a raiului,
Tu dai prin o zâmbire
Şi fericire traiului,
Şi morţii fericire.
 
Luceferii eterului
Râvnind privesc la tine,
Şi toţi îngerii cerului
Te-au îndrăgit ca mine!

Rezumat extins la poezia Ţara de Vasile Alecsandri

„Ţara” este o poezie patriotică scrisă de Vasile Alecsandri, care exprimă iubirea autorului pentru țara sa și pentru poporul său.

Poezia începe cu o descriere a frumuseții naturii din țară, sugestivă pentru regiunea Moldovei, regiunea natală a lui Alecsandri. Apoi, autorul trece la descrierea poporului român și a tradițiilor sale, sugerând că acestea sunt la fel de frumoase și de importante ca și frumusețea naturii.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra trecutului glorios al poporului român, sugerând că acesta a luptat întotdeauna pentru libertate și demnitate și că a fost mereu o sursă de inspirație pentru alte popoare. Poezia sugerează că România are o istorie bogată și plină de eroi și că aceasta trebuie să fie amintită și apreciată de toți românii.

În cea de-a treia strofă, poezia devine mai personală, sugerând că autorul își iubește țara cu toată ființa sa și că îi dorește mereu binele. Poezia sugerează că România este o sursă de mândrie și de onoare pentru toți românii și că aceștia trebuie să fie mereu loiali și devotați patriei lor.

În final, poezia încheie cu un apel la unitate și la solidaritate, sugerând că numai prin împreunătate și prin iubire pentru țară se poate păstra și apăra libertatea și independența acesteia.

În general, „Ţara” este o poezie patriotică și evocativă, care surprinde frumusețea naturii și a poporului român și care explorează teme precum istoria, identitatea și loialitatea. Este o poezie care a inspirat mulți români să iubească și să aprecieze țara lor și să se implice în construirea unei societăți mai bune și mai drepte.