Ţânţarul şi păstorul de Ivan Krâlov

Un fapt interesant despre fabula „Ţânţarul şi păstorul” este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1802 în revista „Vestnik Evropy”, care era una dintre cele mai importante publicații literare din Rusia la acea vreme.

De asemenea, această fabulă este una dintre cele mai populare lucrări ale lui Ivan Krâlov și este cunoscută pentru mesajul său puternic despre moderație și echilibru în viață.

În plus, fabula a fost adaptată într-un film de animație sovietic intitulat „Ţânţarul şi păstorul” în anul 1951. Filmul, regizat de Boris Dežkin, a fost un succes de box office în Uniunea Sovietică și a fost apreciat pentru animația sa frumoasă și pentru adaptarea fidelă a fabulei.

În concluzie, fabula „Ţânţarul şi păstorul” este o poveste cu o morală importantă despre moderație și echilibru în viață, care continuă să fie relevantă în prezent. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase în societate.

---

Un păstor dormea la umbră, având păzitor pe câini,
Iar un şarpe văzându-l, iese de sub spini,
Se târăşte pân’ la dânsul cu limba de venin plină,
Voind să-l muşte de moarte…
Iar unui ţânţar de-aproape, fiindu-i de dânsul milă,
Împunge pe somnorosul cu pliscul în nas cât poate.

Deci trezindu-se păstorul, pe şarpe l-au omorât,
Dar mai întâi pe ţânţar aşa de rău îl plesnise,
Că jos mort l-au oborât,
Măcar că el de moarte îl mântuise.

Cel slab oricât celui tare de cearcă să-i facă bine,
Şi vrea ochii să-i deschidă ca adevărul să vază,
El să nu spereze altă răsplătire pentru sine
Mai bună decât ţânţarul când să ne muşte cutează.

Rezumat extins la fabula Ţânţarul şi păstorul de Ivan Krâlov

Fabula „Ţânţarul şi păstorul” scrisă de Ivan Krâlov este o poveste cu o morală puternică despre importanța moderației și a găsirii echilibrului în viață.

În fabulă, un ţânţar observă un păstor care se odihnește sub un copac. Ţânţarul îl muşcă pe păstor și se așează pe nasul său. Păstorul încearcă să îl gonească, dar ţânţarul îl înțelege greșit și îi spune că este un om rău pentru că încearcă să-l lovească.

Ţânțarul începe apoi să descrie cât de puternic este el și cât de important este pentru lume. El susține că poate suge tot sângele din corpul unui om și că ar putea să-i distrugă o întreagă turmă de oi. În cele din urmă, păstorul își pierde răbdarea și încearcă din nou să-l gonească.

Moralitatea fabulei este că puterea trebuie să fie folosită cu moderație și că trebuie să găsim un echilibru în viață. Ţânțarul, care se consideră puternic și important, exagerează în prezentarea propriei sale importanțe și nu își dă seama de limitările sale. În cele din urmă, el provoacă iritare și furie în păstor și își primește meritată pedeapsă.

Fabula subliniază importanța de a găsi un echilibru în viață și de a fi conștienți de propriile noastre limite și de a nu exagera propriul nostru importanță. De asemenea, fabula ne învață să fim moderați și să folosim puterea noastră cu responsabilitate.

În general, fabula „Ţânţarul şi păstorul” ne îndeamnă să fim conștienți de propriile noastre limite și să găsim un echilibru în viață. Prin urmare, fabula poate fi utilizată pentru a educa oamenii despre importanța moderației și a responsabilității în utilizarea puterii noastre și pentru a promova o atitudine pozitivă și o stare mentală sănătoasă.

Un fapt interesant despre această fabulă este că a fost adaptată într-un film de animație sovietic intitulat „Ţânţarul şi păstorul” în anul 1951. Filmul, regizat de Boris Dežkin, a fost un succes de box office în Uniunea Sovietică și a continuat să fie unul dintre cele mai populare filme de animație ale tuturor timpurilor.