Una dintre trăsăturile interesante ale poeziei „Tămâie și licheni” este folosirea imagisticii de iarnă pentru a sugera starea de melancolie și regrete ale poetului. De asemenea, această poezie a fost compusă într-un moment important din viața lui Grigore Vieru, anume în perioada în care a început să fie apreciat și să obțină recunoașterea publicului și a criticii literare din România și din afara granițelor.
Poezia a fost inclusă în volumul său de debut, intitulat „Flori de mucigai”, care a fost publicat în 1966 și a devenit un succes de public și de critică. De-a lungul anilor, poezia „Tămâie și licheni” a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost inclusă în diverse antologii de poezie românească.
A murit tămâia,
Duhoarea stă sa crească.
Ne-a umplut ca râia
„Limba moldov’nească”.
Mi-a pierit şi somnul,
Pacea creştinească.
Mârâie spre Domnul
Limba moldov’nească.
O biata bătrână
N-are nici de pască.
Stă cu halca-n mână
Limba moldov’nească.
Îşi creste frumosul
Limba româneasca.
Îi arată dosul
Limba moldov’nească.
Gângava, tot linge
Cizma muscălească.
Spre Evropi se-mpinge
Limba moldov’nească.
Palidă mi-e faţa
Sub un cer ce cască.
Îmi mănâncă viaţa
Limba moldov’nească.
Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumină…
„Mă va plânge oare
Limba cea română?!”
Rezumat extins la poezia Tămâie şi licheni de Grigore Vieru
„Tămâie şi licheni” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului moldovean Grigore Vieru, publicată pentru prima dată în anul 1964. Poezia explorează tema iubirii și a regretului într-un mod sensibil și profund.
Poezia începe cu o descriere poetică a unei peisaje de iarnă, care este presărată cu „tămâie” și „licheni”. Această imagine este folosită pentru a crea o atmosferă de calm și liniște, care reprezintă starea de spirit a poetului. Însă această liniște este întreruptă de amintirile din trecut.
În continuare, poetul evocă momentele fericite petrecute alături de persoana iubită, amintindu-și de zilele în care se plimbau prin iarbă, își spuneau cuvinte dulci și trăiau momente pline de pasiune. Cu toate acestea, relația lor a ajuns la final și poetul trăiește acum cu regretele pentru ceea ce s-a întâmplat.
În finalul poeziei, poetul se adresează persoanei iubite, dorindu-și să se întoarcă în timp și să poată să trăiască acele momente de fericire din nou. El își exprimă regretul pentru pierderea acestei iubiri și își exprimă speranța că va găsi o altă iubire care să umple golul lăsat de relația pierdută.
Poezia „Tămâie şi licheni” se distinge prin metaforele și imaginile pline de sensibilitate, prin care autorul reușește să transmită emoția și trăirile personajului liric. De asemenea, poezia este una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Grigore Vieru, care a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți din literatura română contemporană.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.
