Un fapt interesant despre poezia „Tăgăduiri” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din ciclul său de poezii intitulat „La cumpăna apelor,” publicat în 1920. Acest ciclu de poezii explorează teme legate de natură, viață și moarte, iar „Tăgăduiri” reprezintă una dintre creațiile care aduce în discuție aspecte filozofice și existențiale profunde. Poezia se concentrează pe ideea că negarea este parte a umanității și că omul are tendința de a se sustrage de la adevărul crud al existenței. Lucian Blaga a fost cunoscut pentru abordarea sa profundă și poetică a subiectelor filozofice, și „Tăgăduiri” ilustrează această caracteristică a operei sale literare.
Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate
fac scoarţă în jurul unui launtric suspin.
Pe toate potecile zilei
cu surâs tomnatic
Cristoşi înalţi pe cruci de arin.
Grele din înalţime cad ciocârlii
ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor.
Pe drumuri pornit
iscodesc semnele
întregului rotund depărtat:
pretutindeni e o tristeţe. E o negare. E un sfârşit.
Pe urmele mele coapte
moartea îşi pune sărutul galben
şi nici un cântec nu mai îndeamnă
să fiu încă o dată.
Fac un pas şi şoptesc spre miazănoapte:
Frate, trăieşte tu, dacă vrei.
Mai fac un pas şi şoptesc spre miazăzi:
Frate, trăieşte tu dacă vrei.
Din sângele meu nu mai e nimeni chemat
Să-şi ia începutul trairilor
nu, nu mai e nimeni chemat.
Pe caile vremii se duc şi vin
cu pas adânc ca de soartă
albe fecioare şi negre fecioare:
îndemnuri cereşti
să fim încă o dată,
să fim încă de o mie de ori
să fim, să fim!
Dar eu umblu lângă ape cântătoare
şi cu faţa-ngropată în palme – mă apar:
eu nu! Amin.
Rezumat extins la poezia Tăgăduiri de Lucian Blaga
Poezia „Tăgăduiri” de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra negării și a fricilor umane în fața adevărului și a existenței. Această poezie face parte din ciclul său de poezii intitulat „La cumpăna apelor,” publicat în 1920, care explorează teme legate de natură, viață și moarte.
În poem, Blaga descrie cum oamenii au tendința de a nega adevărul și de a se sustrage de la realitatea crudă a existenței. Autorul folosește imagini poetice pentru a ilustra această negare, sugerând că oamenii se ascund în spatele „perdelor albe” ale iluziilor lor și evită să privească în adâncul adevărului.
Poezia subliniază, de asemenea, fricile umane și nevoia de a găsi confort în minciună. Blaga sugerează că negarea este o formă de autoapărare împotriva conștientizării dure a realității. Cu toate acestea, el atrage atenția asupra costurilor acestei negări, care poate aduce oamenii într-o stare de „neiertare.”
În final, „Tăgăduiri” ne invită să reflectăm asupra complexității umane și a modului în care ne raportăm la adevăr și la fricile noastre. Este o lucrare poetică profundă care pune în discuție aspecte esențiale ale existenței umane și ale psihologiei individuale.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
