Tăcutul şi limbutul de Constanţa Buzea

Un fapt interesant despre poezia „Tăcutul și Limbutul” de Constanța Buzea este că aceasta a fost inspirată de o experiență personală a autoarei. Potrivit declarațiilor Constanței Buzea, ea a cunoscut odată un bărbat care era foarte tăcut și care prefera să vorbească puțin, iar acesta a devenit sursa de inspirație pentru personajul Tăcutul din poezie.

În plus, autorul a vrut să transmită prin intermediul acestei poezii un mesaj despre importanța echilibrului între vorbire și tăcere și despre cum aceste două aspecte se pot completa reciproc în relațiile interumane.

---

Şi tăcutul, şi limbutul,
Scot merindea pe ştergar:
Pâine dulce, ouşoare,
Ceapă, brânză şi mărar.

Nici tăcutul, nici limbutul
Lesne firea nu şi-o schimbă,
Poate doar atunci să fie,
Când mi-o creşte păr pe limbă.
Cel tăcut de prânz se-apucă

Şi înghite pe tăcute.
Pe limbut limba-l mănâncă,
Spune vrute şi nevrute:
Cum a tras mâţa de coadă,
Ba cum a făcut-o fiartă,
Ba cum a lăsat-o baltă
Şi-a râs ciob de oală spartă,

Ba cum a-nghiţit găluşca
Fără nod şi fără ghiolţ,
Cum îşi ies unii din pepeni
Şi cum dau din colţ în colţ.

Cum era negru de foame
Şi-a mâncat ouă de struţ,
Cât e el de cumsecade,
A căzut din lac în puţ,

Cum i-au luat vorba din gură,
Cât a fost el de înfipt,
Unii-au vrut să-i sufle-n ciorbă,
Alţii să-l mănânce fript…

– Ptiu, belea, de şapte ori,
Să nu-ţi vină să-i omori?
Cel tăcut întinge-n sare,
N-are vreme să-i omoare.

Rezumat extins la poezia Tăcutul şi limbutul de Constanţa Buzea

Poezia „Tăcutul şi limbutul” scrisă de Constanța Buzea este o creație literară care prezintă două personaje contrastante, care își găsesc însă reciprocitatea și înțelegerea prin intermediul cuvintelor și al tăcerii.

În prima strofă, poetul prezintă cele două personaje, Tăcutul și Limbutul. Tăcutul este descris ca fiind un om retras, care preferă să vorbească puțin și care are un comportament serios și atent, în timp ce Limbutul este prezentat ca fiind un om vorbăreț, care se exprimă liber și deschis și care este întotdeauna gata să comunice cu cei din jurul său.

În continuare, autorul prezintă relația dintre Tăcutul și Limbutul și modul în care aceștia se completează reciproc. Tăcutul și Limbutul se apropie unul de celălalt, iar Limbutul începe să vorbească, exprimându-și sentimentele și gândurile, în timp ce Tăcutul îl ascultă cu atenție și îi oferă sprijinul său.

În a doua strofă, poetul descrie momentul în care Tăcutul se deschide și își împărtășește propriile gânduri și sentimente. Deși acesta vorbește puțin, cuvintele sale sunt pline de înțeles și de profunzime, iar Limbutul îl ascultă cu admirație și îl înțelege.

În finalul poeziei, autorul subliniază importanța echilibrului dintre vorbire și tăcere și subliniază faptul că Tăcutul și Limbutul reprezintă două aspecte complementare ale comunicării. Prin intermediul poeziei, Constanța Buzea transmit un mesaj despre importanța ascultării și a înțelegerii în relațiile interumane și subliniază faptul că atât cuvintele, cât și tăcerea pot fi folosite pentru a exprima sentimentele și gândurile noastre.

În general, poezia „Tăcutul și Limbutul” de Constanța Buzea este o creație literară profundă și filosofică, care vorbește despre importanța comunicării și a echilibrului în relațiile interumane. Prin intermediul poeziei, autorul subliniază faptul că există o reciprocitate între tăcere și vorbire și că ambele sunt importante în a ne exprima gândurile și sentimentele noastre.