Tăcerea dezvăluitoare de Elena Farago

În poezia „Tăcerea dezvăluitoare” de Elena Farago, se conturează tema trecerii timpului şi a pierderii memoriei, prin intermediul simbolului frunzei care cade şi aşternutului gol. De asemenea, se observă şi tema singurătăţii şi a retragerii în sine, prin intermediul imaginii unui călugăr care priveşte departe, pierdut în propriile gânduri. Este o poezie introspectivă, ce transmite o stare melancolică şi profundă a sufletului.

Atunci, in ziua ce-o simt inca
traind
de parc-ar fi acuma,
in preajma unei miristi care
murea sub nenduratul fum
Al aburelilor menite sa-nchege peste noapte
bruma,

Ne-am pomenit pe nestiute
Calatorind
pe-acelasi drum.
Ne priveghea de sus un rece si-nvaluit
apus de soare,
Si-ncet,
infrigurati si singuri,
paseam privind adinc in noi,
Si-atunci intii o cunoscuram
tacerea dezvaluitoare
A tainei gemene pe care
ne-o ascunsesem amindoi.
Si-atunci intii o cunoscuram
duruta stringere de mina
in care sufletele noastre si-au consfintit,
ca-ntr-un sarut,
Cernitul pact al renuntarii
la dragostea ce-o sa ramina
De-a pururi dorul care-o plinge in noi
pe-acelasi disparut

Rezumat extins la poezia Tăcerea dezvăluitoare de Elena Farago

Poezia „Tăcerea dezvăluitoare” de Elena Farago explorează tema tăcerii și a puterii sale de a dezvălui adevăruri ascunse și de a ilustra importanța comunicării. Poezia este scrisă într-un stil simplu, dar intens emoțional, iar imaginile poetice vivid transpun cititorul într-un mediu intim și reflexiv.

Poezia începe cu o descriere a tăcerii ca o entitate autonomă, care pare să aibă o viață proprie, sugerând astfel că tăcerea este ceva ce poate fi explorat și înțeles. Versurile următoare descriu puterea tăcerii de a ascunde și dezvălui adevăruri, făcând referire la o „tăcere dezvăluitoare” care poate arăta adevărurile pe care cuvintele nu le pot exprima.

În continuare, poezia explorează impactul tăcerii asupra relațiilor interumane, sugerând că tăcerea poate distruge sau salva o relație. Poezia sugerează că tăcerea poate fi o armă puternică într-un conflict sau o modalitate de a exprima iubirea și compasiunea.

Poezia se încheie cu o referire la importanța comunicării și a exprimării sentimentelor, sugerând că tăcerea poate fi uneori înșelătoare și că este important să împărtășim sentimentele noastre pentru a ne asigura că suntem înțeleși și că neînțelegerile sunt evitate.

În ansamblu, poezia „Tăcerea dezvăluitoare” explorează într-un mod profund și intens impactul tăcerii asupra relațiilor interumane și ilustrează importanța comunicării și a exprimării sentimentelor.