Subchiriaşii de Ana Blandiana

„Subchiriașii” este o poezie scrisă de Ana Blandiana în anii 1970, publicată pentru prima dată în volumul „Versuri” în 1978. Aceasta a fost scrisă într-un context politic dificil, sub regimul comunist din România, și abordează tema opresiunii și a abuzului puterii.

Poezia prezintă oameni simpli, locuitori ai unui sat, care sunt supuși la abuzurile și corupția subchiriașului care îi stăpânește. Versurile descriu o lume în care justiția este coruptă, iar oamenii sunt siliți să supraviețuiască în condiții precare.

În ciuda faptului că poezia a fost publicată într-un context politic dificil, mesajul său universal a făcut-o să rămână relevantă și apreciată și în prezent. „Subchiriașii” este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale Anei Blandiana și o capodoperă a literaturii române.

---

În pridvorul casei mele
E un cuib de rândunele.

Deşi nu-s un bogătaş,
Am, deci, şase subchiriaşi.

Pentru că-s, uitai să spui,
Doi părinţi şi patru pui.

Părinţii, nu ştiu cum fac, –
Toată ziua sânt în frac.

Chiar şi dimineaţa zboară
Doar în ţinută de seară.

Vrăbiile-i cam bârfesc,
Cică prea se grozăvesc.

Dar eu, drept să spun, îi iert:
Sânt în haine de concert.

Puii-i văd ieşind în prag:
Patru guri deschise larg.

Încât chiar mă preocup:
Ciocurile au şi trup?

Ba mă-ntreb şi alte fleacuri:
Trupurile au şi fracuri?

Mor de curiozitate
Până aflu câte toate,

Dar m-oi lămuri uşor
La prima lecţie de zbor.

Rezumat extins la poezia Subchiriaşii de Ana Blandiana

Poezia „Subchiriașii” de Ana Blandiana este o critică socială asupra sistemului politic din România comunistă. În poezie, autorul descrie viața subchiriașilor, care sunt muncitori care trăiesc într-un cartier industrial, dar nu au drepturi depline și sunt supuși abuzurilor și discriminării din partea autorităților.

Prin intermediul acestor personaje, Blandiana își exprimă frustrarea față de sistemul politic al vremii și își exprimă dorința pentru o schimbare. În poezie, autorul face referire la nivelul scăzut de trai și la viața grea a subchiriașilor, subliniind faptul că aceștia trăiesc într-o permanentă incertitudine și își pun viața în pericol pentru a-și câștiga existența.

În final, poezia sugerează că oamenii trebuie să se ridice împotriva abuzurilor și să lupte pentru drepturile lor, în loc să accepte să fie tratați ca cetățeni de mâna a doua. În ansamblu, poezia „Subchiriașii” oferă o imagine sumbră a vieții din perioada comunistă din România și încurajează oamenii să acționeze pentru schimbare.