Strigoiul de Vasile Alecsandri

O curiozitate interesantă despre poezia „Strigoiul” de Vasile Alecsandri este că ea a fost publicată pentru prima oară în anul 1863, în cadrul unei antologii intitulate „Poesii populare ale Românilor”. Această antologie, care a fost publicată la Paris, a fost una dintre primele colecții de poezie populară românească tipărite în limba română și a avut un rol important în promovarea culturii și literaturii românești în străinătate.

De asemenea, poezia „Strigoiul” a fost considerată una dintre cele mai reprezentative creații ale lui Vasile Alecsandri și a adus la popularitatea sa în rândul cititorilor români și străini.

În prăpastia cea mare,
Unde vântul cu turbare
Suflă trist, înfricoşat,
Vezi o cruce dărâmată
Ce de vânt e clătinată,
Clătinată ne-ncetat?
 
Împrejur iarba nu creşte
Şi pe dânsa nu-şi opreşte
Nici o pasăre-al ei zbor;
Că sub dânsa-n orice vreme
Cu durere jalnic geme,
Geme-un glas îngrozitor.
 
Când e noapte fără stele,
Mii de flăcări albăstrele
Se văd tainic fluturând,
Şi prin ele crunt deodată
O fantasmă se arată,
Se arată blestemând.
 
Călător nenorocite,
Fugi de-acele căi pocite
De ţi-e calul de bun soi,
Că-n mormântul fără pace
Şi sub cruce-acolo zace,
Zace singur un strigoi!
 
*
 
Într-o noapte-ntunecată
Dulce şoaptă-namorată
Prin văzduh încet zbura.
Două umbre sta în vale,
Ce, cuprinse-n dulce jale,
Amor veşnic îşi jura.
 
Iar pe-o culme-n depărtare
Se vedea mişcând la zare
Un cal alb, copil de vânt;
Coamele-i erau zburlite,
Ş-a lui sprintene copite
Săpau urme pe pământ.
 
Nu te duce, nu, bădiţă!
(Zicea blânda copiliţă
 
Cu ochi plânşi, cu glas pătruns)
Ah! te jur pe sfânta cruce!
Stai cu mine, nu te duce…
Dar voinicul n-a răspuns;
 
Ci, strângând-o cu-nfocare,
După-o dulce sărutare,
Repede s-a depărtat
Şi, sărind cu veselie
Pe-al său cal de voinicie,
În văzduh s-a afundat.
 
*
 
Cine-aleargă pe câmpie
Ca un duh de vijelie
Într-al nopţii negru sân?
Cine fuge, cine trece
Pe la ceasul doisprezece?
Un cal alb, cu-al său stăpân!
 
Vântul bate, vâjâieşte,
Falnic calul se izbeşte,
De se-ntrec ca doi voinici.
Dar prin neguri iată, iată
Că lucesc pe câmp deodată
Mii de focurele mici.
 
Ele zbor, se depărtează.
Zboară calul, le urmează,
Păşind iute către mal.
Stai, opreşte! de pe stâncă,
În prăpastia adâncă
Au picat stăpân şi cal!
 
Şi de-atunci în fund s-aude
Gemete, blesteme crude
Care trec pe-al nopţii vânt.
Şi de-atunci ades s-arată
O fantasmă-nfricoşată
Care iese din mormânt!

Rezumat extins la poezia Strigoiul de Vasile Alecsandri

Poezia „Strigoiul” de Vasile Alecsandri este o baladă romantică care prezintă povestea unui strigoi, un suflet rătăcitor care bântuie prin pădurea din Muntenia și sperie locuitorii din împrejurimi. În ciuda temerilor lor, un băiat curajos se hotărăște să meargă în căutarea strigoiului, pentru a afla adevărul despre existența lui.

În timpul căutărilor, băiatul se întâlnește cu o fată frumoasă și tânără, care îi dezvăluie că strigoiul este, de fapt, un tânăr care și-a pierdut iubita și care rămâne blocat între lumea vie și cea de dincolo, neputând să-și găsească liniștea. Fata îi spune băiatului că strigoiul își poate găsi pacea numai dacă va fi înmormântat alături de iubita lui.

Băiatul se hotărăște să ajute strigoiul și, împreună cu fata și câțiva săteni, începe să caute mormântul iubitei sale. După multe căutări, reușesc să găsească mormântul și îl dezgroapă pentru a-l aduce alături de strigoi. În momentul în care trupurile celor doi îndrăgostiți sunt unite, strigoiul își găsește liniștea și dispare în lumea de dincolo.

Poezia „Strigoiul” este o operă alegorică care explorează tema dragostei și a morții, punând accentul pe puterea iubirii care poate depăși granițele dintre lumea vie și cea de dincolo. De asemenea, ea scoate în evidență și credința populară în existența spiritelor și a sufletelor rătăcitoare, care sunt încă prezentă în cultura populară românească.

Structura poeziei este compusă din șase strofe de câte opt versuri, în care se alternează rimarea dintre rândurile pare și impare. Stilul literar este unul romantic, cu o bogată imagistică și o abundență de metafore și simboluri.